● Copilul rece de Marius von Mayenburg, un spectacol/performance de Catinca Drăgănescu. Cu: Cristina Drăghici, Conrad Mericoffer, Irina Drăgănescu, Alin State, Sorina Ştefănescu, Florin Hriţcu, Oana Popescu, Bogdan Nechifor, Sebastian Ciocan. Teatrul Apropo & Teatrul Nottara.

Există regizori care au cîte un actor-fetiş, pentru care construiesc spectacole aşa cum regii ridicau pe vremuri catedrale, temple ori palate. Pentru regizorii tineri, fetişismul este pragmatic, ia forma coagulării unei echipe cu care împărtăşesc gustul pentru anumite tematici ori estetici şi cu care pot dezvolta un stil de lucru eficient. Regizoarea Catinca Drăgănescu a adunat cîţiva colegi de la Actorie – cu care a lucrat constant de la licenţă (Vremea dragostei, vremea morţii de Fritz Kater) pînă acum – la spectacolul Copilul rece de Marius von Mayenburg. Se remarcă o preferinţă pentru dramaturgia germană contemporană (lucrarea de disertaţie a fost despre Chip de foc, tot un text al lui von Mayenburg), pentru scriitura secvenţială, cu scene scurte şi alerte, în care nevroza urbană este surprinsă dintr-o singură tuşă şi cu personaje tipologice, reduse schematic la existenţe schizofrenice, aflate pe punctul de a deraia. Copilul rece serveşte bine această predilecţie spre fracturi existenţiale şi patologii familiale. Marius von Mayenburg analizează aici (ca şi în Chip de foc) sincopele în relaţiile dintre părinţi şi copii, disfuncţiile cuplului şi accesibilitatea crimei. Sînt noile maladii metropolitane, care ajung pe canapeaua psihologilor sau în baruri, sub imperioasa nevoie de a fi mărturisite (ca în Iphigenia in orem de Neil LaBute). În Copilul rece, Marius von Mayenburg imaginează un cuplu atrofiat – mama şi tata – care virusează cu disfuncţiile sale relaţiile de cuplu ale celor două fiice. Prezenţa unui alt cuplu dizarmonic potenţează boala, iar relaţiile copil – părinte, la fel