Alaltăieri, pe după chindie, în timp ce butonau telecomanda, ca să scape de „poza” cu discursul din parlament al dlui Băsescu, sunt sigur că majoritatea telespectatorilor se întrebau plictisiţi şi vexaţi ce legitimitate mai are demisul de facto prin votul masiv de la referendumul din vara trecută să le mai ţină românilor lecţii de politică internă sau externă? Cine, oare, în afară de talibanii băsişti din PDL şi din presa cotrocenistă, mai ia în seamă obsesiile demagogice şi panseurile repetate papagaliceşte de guvernatorul UE din dealul Cotrocenilor? Dumnealui, chiar dacă în apariţiile sale pe sticlă hăhăie vesel sau ia morga marelui bărbat cocoţat în fruntea naţiunii, care dezbate probleme capitale şi ardente la ordinea zilei, nu se poate să nu resimtă cât de cât ravagiile acestei ilegitimităţi şi ale imposturii în care persistă să trăiască după referendum. Din laşitate şi micime morală stă cramponat de fotoliul prezidenţial. În care alt stat membru UE un preşedinte suspendat, împotriva căruia au votat peste 88 la sută din cei veniţi la urne, ar nesocoti cu atâta neruşinare, la adăpostul unui cvorum absurd, voinţa covârşitoare a electoratului? Numai în România şi cu aportul unui personaj lipsit de moralitate şi de decenţă, ca Traian Băsescu, poate să se întâmple aşa ceva. Dar dacă răbduriul popor român, scârbit de lehamite, încă îl mai tolerează, tătucul portocaliu ar trebui măcar să mai şi tacă? El, însă, nu tace. Iese mereu în... fereastra naţională şi încearcă să arate că n-are somn de grija ţării pe care a învrăjbit-o ca nimeni altul, că mai ţine controlul în complexele chestiuni de stat.

Discursul de acum două zile, de la tribuna parlamentară, o asemenea mostră de aflare în treabă a fost. Ce lucruri nemaipomenite a pus el pe tapet în forul legislativ? A vorbit unei săli mai mult goale şi a înşirat teme arhicunoscute de toată lumea, obiective c