„Brigadierii”
„Eram cu toţii optzeci, din satele fostului judeţ Rădăuţi, tineri ca şi voi, cei de astăzi, nici unul peste 20 de ani, adunaţi în sala mare a Comitetului judeţean UTC. Ne constituisem prima brigadă şi am urcat în trenul care ne-a purtat peste Dorna şi Ilva, pînă la Salva…Lucram ziua şi adeseori noaptea pe lună; cîştigasem steagul de brigadă fruntaşă şi ţineam cu orice preţ să-l păstrăm. Şi l-am păstrat, fiindcă atunci, cu 24 de ani în urmă, nici unul dintre noi nu împlinise 20 de ani, fiindcă eram conduşi de comunişti şi mai ales pentru că de la Salva la Vişeu trebuiau să treacă trenurile patriei”.
„Zori noi”, Anul XXVI, nr. 7535, Suceava, Duminică 12 martie 1972.
„Despre martiri”
„Cuvîntul martir nu se află scris expres în Cartea Sfîntă, dar înţelesul său rezultă din ceea ce consemnează Sfînta Scriptură. Martir este omul care a murit pentru mărturisirea credinţei sale, în condiţiile în care alţi oameni căutau să o smulgă din conştiinţa sa. Credinciosul a murit, dar credinţa sa a devenit şi mai strălucitoare decît era înainte de jertfa sa. Martirul este un erou al credinţei sale. În timp ce ostaşul care devine erou luptă, se apără, loveşte, răneşte sau ucide pe unii dintre inamicii săi, martirul nu răspunde cu violenţă celor ce-i fac rău, el nu loveşte şi nu cauzează nici o durere fizică celor ce-l martirizează. Lupta lui este răbdarea şi stăpînirea de sine pînă la moarte şi cu preţul vieţii sale dovedeşte tăria credinţei şi statornicia sa. Deşi martirul este un luptător foarte puternic (biruindu-se pe sine însuşi), el nu loveşte, dar se lasă lovit şi chinuit pînă la moarte. În lupta sa cu propriile-i suferinţe, răbdarea rămîne arma cea mai eficace. Prin moarte, martirul dă dovadă de tăria credinţei sale, iar moartea sa omoară rătăcirea credinţei celor ce-l martirizează”.
„Adevărul” (cotidian independent), Anul I, nr
