● Killing Time (România, 2012), de Florin Piersic Jr.; Zborul/Flight (SUA, 2012), de Robert Zemeckis.

Un infantil kammerspiel românesc, dar wannabe american, foarte low-budget şi sărăcuţ în idei, Killing Time al lui Florin Piersic Jr. se trage, în primul rînd, din Reservoir Dogs şi din Pulp Fiction, apoi din ceva Coen Bros., ceva Jarmusch şi ceva teatru modern, mergînd înapoi, via Stoppard, pînă la Beckett. Infiltraţi în apartamentul unui doctor pe care au ordin să-l ucidă, aşteptînd ca acesta să se întoarcă acasă, doi asasini profesionişti (Piersic şi Cristian Ioan Gutău) îşi omoară timpul cu ocupaţii brevetate de omologii lor din primele filme ale lui Tarantino. În primul rînd, hermeneutica popcornului – în viziunea asasinului #1 (cum e identificat pe generic personajul lui Gutău), faptul că Spiderman atîrnă cu capul în jos şi picioarele în sus (adică „pe invers“), atunci cînd o pupă pentru prima dată pe Kirsten Dunst – i-ar indica homosexualitatea reprimată. Apoi, pe măsură ce aşteptarea se lungeşte (Killing Time e o comedie de inacţiune), cei doi ajung la controverse deontologice – asasinului #2 (prevăzut din scenariu cu un accesoriu umanizant de fabricaţie standard – adică un copil în spital) i se pare neprofesionist şi urît din partea asasinului #1 ca acesta să cotrobăie printre obiectele intime ale victimei. Iar de-aici, desigur că nu mai trece mult pînă cînd unul dintre ei începe să „nietzscheanizeze“ (păstrînd registrul de comicbook), în timp ce celălalt redecorează apartamentul (alb, spaţios, minimalist) cu propria hemoragie. În contextul cinema-ului românesc contemporan,

DE ACELASI AUTOR American dreamer Artă academică Literatura ca dinamită Starea disciplineiKilling Time (finanţat, ca şi filmele precedente ale lui Piersic, fără ajutorul CNC-ului) are o oarecare valoare de curiozitate, dar – în context internaţional – apare cu 20