Ziua de 20 martie este Ziua Internaţionalǎ a Francofoniei şi meritǎ sǎ ne amintim, cu aceastǎ ocazie, cît de mult ne-au influienţat, pe noi, românii, Franţa şi cultura francezǎ. A existat o lungǎ perioadǎ în istoria Europei cînd Franţa a fost "laboratorul" ei de idei.

Limba francezǎ era limba diplomaţiei şi a claselor cultivate şi se impusese ca singura limbǎ naturalǎ a circulaţiei ideilor în Europa, preluînd o misiune pe care o avusese timp de o mie de ani limba latinǎ. Parisul i-a fǎcut sǎ viseze pe milioane de sudenţi, de artişti, de oameni cu gust, de cǎlǎtori şi de iubitori ai frumosului. Franţa a jucat un rol de "inspiratoare" a umanitǎţii, a inventat un stil de viaţǎ, a ştiut sǎ atragǎ pe teritoriul ei şi mai ales la Paris energiile creatoare ale Europei, dar şi ale lumii. Dupǎ primul rǎzboi mondial unii scriitori americani veneau la Paris nu numai pentru a scǎpa de un anume "provincialism" pe care îl resimţeau în ţara lor, dar şi pentru a-şi publica în Franţa pagini care le erau cenzurate la ei acasǎ.

Chiar şi dupǎ al doilea rǎzboi mondial, cînd Statele Unite au început sǎ-şi exporte masiv modelul pe planetǎ, cultura francezǎ a rǎmas dominantǎ în numeroase regiuni ale lumii şi în special în Europa de rǎsǎrit. In ciuda faptului cǎ fusese ocupatǎ de nazişti, Franţa a reuşit sǎ-şi pǎstreze, în special datoritǎ Generalului De Gaulle, un anume statut, dacǎ nu de mare putere cel puţin de mare independenţǎ. Uniunea Sovieticǎ, blocul fostelor ţǎri comuniste, lumea arabǎ şi cea asiaticǎ, precum şi America latinǎ au avut, în consecinǎ, o atitudine specialǎ faţǎ de Franţa, nu au considerat-o nici total capitalistǎ şi nici total imperialistǎ. Aşa diminuatǎ cum era ca putere militarǎ, pînǎ la cǎderea comunismului în estul Europei, Franţa şi-a pǎstrat o mare marjǎ de manevrǎ în jocurile geopolitice internaţionale unde marii protagonişti deveniserǎ Statele