După cifrele furnizate de Colegiul Medicilor din România, din 2007 până în prezent, sistemul românesc de sănătate a pierdut nu mai puţin de 14.000 de medici, cei mai mulţi dintre ei plecând să lucreze în străinătate. Ce credeţi că ar trebui să facă autorităţile şi cum ar putea fi evitat impactul pe termen lung asupra sănătăţii populaţiei? (Dr. A. M.) Datele prezentate de preşedintele Colegiului Medicilor din România sunt amplificate de faptul că numărul medicilor cu drept de liberă practică, în ţară, a scăzut de la 51.000 în 1990 la 39.000 în 2010. Balanţa negativă nu ia în considerare numărul – încă necunoscut – de medici care emigrează imediat după absolvirea facultăţii sau în timpul rezidenţiatului. Emigraţia medicilor este, în opinia mea, cea mai mare tragedie din istoria postcomunistă a României. Când spun acest lucru nu mă refer la efectul pe care aceste pierderi le au asupra calităţii îngrijirii medicale din România de astăzi, pentru că cititorii „Vieţii medicale“ realizează mult mai bine decât mine dimensiunea acestui dezastru. Mă refer la consecinţele de durată, sociale şi demografice, pe care plecarea unui grup masiv de persoane din segmentul cu cel mai înalt grad de inteligenţă, putere de muncă şi adaptabilitate din populaţia României le va avea asupra viitorului ţării. România este o ţară s� Publicitate �racă şi prost condusă. Populaţia este împărţită într-un segment majoritar, care trăieşte la limita subzistenţei, un segment infim de recent îmbogăţiţi (fără aptitudini reale, dar care profită de reţele de influenţă pentru căpuşarea statului) şi o clasă de mijloc, care încearcă să adauge, prin muncă şi talent, valoare reală condiţiei sociale şi economice a ţării. Medicii şi familiile lor fac, în general, parte din clasa de mijloc. Emigrarea unui procent mai mare de 10% din medici (aşa cum se întâmplă în toate ţările sărace din lume) pune î