-AA+A

Nu contestă nimeni luarea acestei decizii prin Consiliul Local, această hotărâre prin care se prevede că autovehiculele mai mari de 2,5 tone, pentru acces în oraş, trebuie să plătească o taxă anume. De contestat este modalitatea de aplicare a acestei hotărâri. Nu vorbesc aici despre deţinătorii de vehicule mari care locuiesc în Bistriţa, ori în judeţ, care au treabă zi de zi pe căile de acces din municipiu. Ei îşi pot „rezolva” treaba o dată obţinând o autorizaţie permanentă, cum e firesc. Ce ne facem însă cu cei dinafara Bistriţei, nu puţini, trasportatori de marfă, indiferent ce fel de marfă, care vin la Bistriţa o dată, de două ori pe lună, ori de patru ori pe lună, şi au nevoie de autorizaţie pe durata a 12 ore, 24 ore sau 48 ore, să zicem? Ce facem cu ei?... Să vedeţi cum devine chestia.

Înainte de a-şi face apariţia în municipiu, furnizorul X trimite colaboratorului său din Bistrţa, firma Z,Y etc., prin fax, o copie după certificatul de înmatriculare al vehiculului - n-are importanţă acesta de unde apare din ţară. Partenerul bistriţean ia copia certificatului, se deplasează la Poliţia Locală. Acolo, într-un birou, nişte persoane amabile, nu-i vorbă, în uniformă. Trebuie să completezi o cerere, în care scrii tot, tot: data intrări în Bistriţa, durata staţionării ori a problemelor de rezolvat şi străzile, stradă de stradă, de la intrarea în oraş până la punctele unde doreşte să ajungă. Dacă are treabă pe 20 de străzi, douăzeci de străzi menţionează, aşa, una după alta. Deşi oraşul e împărţit pe zone, trebuie menţionate străzile, câtă vreme s-ar putea menţiona doar zonele, zona 1,2,6,4 etc., fără atâta tevatură şi pierdere de vreme - mai ceva ca pe vremea când erau urmăriţi turiştii străini care intrau în România. Pe baza cererii, un ofiţer - nu înţeleg de ce e nevoie să se ocupe un ofiţer de chestia asta, câte vreme există o casieriţă, care ar pu