Momentul in care CNA a hotarat ieri somarea colosului RCS&RDS sa preia in grila sa de programe postul Nasul TV are dubla semnificatie:
1 - Consiliul National al Audioviziualului a avut ocazia sa demonstreze ca nu este doar o simpla adunare de unelte ale partidelor politice, gata sa ridice mana dupa cum le dicteaza Mariile Lor, sefii PSD, PNL sau PDL. Si nu o data, CNA s-a comportat in sensul asta, fiind incapabil sa ia masuri dure, cu legea in brate, impotriva televiziunilor arondate respectivelor grupari de interese politice. Plecand de la ideea ca majoritatea membrilor CNA sunt deseori tentati sa se comporte ca slugi in fata stapanului atotputernic, am fost sceptic ca institutia va fi in stare sa transeze in favoarea legii chestiunea televiziunii Nasul TV. In cazul de fata, rolul de stapan nu ii mai revenea unui partid, ci unei forte veritabile pe piata audiovizuala – compania de cablu RCS-RDS. Intr-un stat puternic cladit pe eroismul functionarului in raport cu atotputernicii zilei, si nu pe acea forta ironizata odinioara de Sorin Ovidiu Vantu (“intariti-va statul”), un organism precum CNA nu se indoaie in fata niciunui actor din piata audiovizuala, indiferent de forta lui mediatica sau de sumele din conturi.
CNA n-a demonstrat insa de prea multe ori ca isi trage seva din curajul institutional sau din dorinta membrilor sai de se lua la tranta cu orice preopinent potent. Iata de ce aveam rezerve. Surprinzator, Consiliul a decis sa someze public RCS-RDS pentru a include Nasul TV in grila sa de programe, masura altfel obligatorie dupa ce acelasi CNA decisese sa includa televiziunea lui Radu Moraru in lista must-carry, a posturilor care trebuie preluate obligatoriu de retelele de cablu.
Somatia publica, asa cum spunea si Radu Moraru aseara, in emisiunea sa, nu este o simpla hartoaga fara efect, pe care cablistul o poate arunca la cos imediat cum i-
