Habemus Papabili este numele unei serii de filmulețe apărut pe Youtube în care John Allen vorbește despre cardinalii cu șanse reale de a deveni papă și care mi-a dat ideea acestui articol. Brusc întreaga lume a început să se intereseze de cei care au șanse să urce pe tronul lui Petru. Informația nu este atât de secretă pe cât ni se creează impresia. Dacă urmărim declarațiile celor implicați în această aventură teologică, vom vedea că așa zisele diferențe de opinie care divid lumea catolică nu sunt cele legate de Vatilicks sau cele despre împărțirea fondurilor Băncii Vaticanului. Ci sunt unele firești pentru lumea în care trăim azi. Există mai multe axe care structurează pozițiile diferite din interiorul Vaticanului. Pe prima aș numi-o geopolitică. Ea pleacă de la întrebarea: “un Papă european sau un Papă non-european?”. Trebuie însă înțeles că nu este vorba despre o diviziune strict geografică, ci de una conceptuală. Catolicismul unificat de aceleași dogme și același cap al bisericii reprezintă o realitate diferită dacă vorbim despre catolicismul european care a ieșit înfrânt din lupta cu secularismul, despre catolicismul nord-american asemănător cu cel al neoprotestanților, catolicismul latino-american și cel african pigmentat de tot felul de practici magice. Dacă vom avea un nou papă european atunci discursul său foarte adaptat realităților din Europa s-ar putea să nu transmită mare lucru unor credincioși care nu se luptă cu dictatura relativismului, ci cu sărăcia și cu alte religii. Cardinalul Scola, arhiepiscop de Milano, personalitate echilibrată care combină o cultură teologică cu o umanitate deschisă, ar putea fi candidatul italienilor, pentru acest job. Pe de altă parte, un Papă american s-ar putea să pară europenilor ca fiind un extremist care nu este suficient de cultivat și rafinat în subtilități dogmatice. M-aș putea obișnui cu Marc Ouellet, arhiepiscopul