Aţi mai văzut prin piaţă dude? De când n-aţi mai mâncat gem de coarne? Mai ţineţi minte roşcovele? Dar gustul de hrişcă? Astăzi par nişte denumiri exotice, dar cândva, toate aceste bunătăţi erau în bucătăriile românilor cum sunt azi cartofii. Pe nedrept detronate, au dispărut sau sunt din ce în ce mai greu de găsit. Odată cu savoarea lor deosebită, s-au dus şi efectele terapeutice deosebite pe care numai ele le aveau. Bunicii noştri consumau frecvent aceste legume şi fructe de care noi abia dacă am auzit, dar au avut şi inspiraţia să le descopere calităţile tămăduitoare. Vă reamintim câteva din fructele şi legumele copilăriei, gustoase şi bune de leac.
Coarnele, rezervor de vitamine
Coarnele sunt nişte fructe acrişoare, de culoare roşie, liliachie, galbenă sau albicioasă. Unele se coc în august, altele în septembrie. Din coarne se prepară dulceaţă, suc, marmeladă, cu gust aparte. Se mai folosesc la extragerea de pectină. Aceste fructe conţin apă (circa 83%), zaharuri (6-10%), acizi, tanin, substanţe pectice şi proteice, celuloză, săruri minerale, provitamine (A, B1, B2, C, PP). În scop medicinal, de la corn se folosesc fructele, frunzele şi scoarţa tulpinii. Decoctul, maceratul şi tictura sunt bune în tratarea diareelor, a enteritei şi entercolitei. Având proprietăţi hemostatice, coarnele se utilizează în oprirea hemoragiilor nazale. Decoctul din scoarţă tulpinii de corn, 5 g la 250 ml apă, având efect febrifug, foloseşte la tratarea dermatozelor. La ţară, pe unde mai cresc corni cu coarne, se fabrică acel minunat lichior numit cornată, dintr-un kilogram de fructe, dispuse în straturi alternative, cu zahăr. Se lasă două săptămâni, apoi se adaugă 300 ml alcool tare. După două săptămâni, cornata poate fi savurată.
Napii vindecă bronşita
Napul este originar din Europa de Nord. Aceasta legumă e folosită în supe şi ciorbe de carne, pentru aromă p
