■ Recent, Sinodul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a luat o iniţiativă legată de prezenţa numelui lui Dumnezeu în Constituţie. Unii s-au iritat, neînţelegând bine demersul. În fond, despre ce este vorba? ■

Practic, Sinodul Mitropolitan de la Iaşi a decis aşa: „Iniţierea unor acţiuni de sensibilizare a oficialităţilor, în sensul introducerii sau revizuirii, în viitoarea Constituţie a României, a unor articole care să facă referire la numele lui Dumnezeu sau care să sublinieze rolul familiei în societate, importanţa tradiţiei creştine a poporului român, evidenţierea rolului pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut şi îl are în istoria ţării, a necesităţii predării religiei în şcoală, precum şi importanţa susţinerii românilor aflaţi în afara graniţelor ţării.” Citat oficial, de pe portalul MMB, Doxologia.ro

Imediat, unii s-au simţit „atacaţi religios” (nu energetic), în sensul în care o asemenea iniţiativă ar limita libertatea de conştiinţă. Părerea mea este că s-au grăbit cu afirmaţiile şi nu au citit bine şi până la capăt. Însuşi Dumnezeu nu încearcă în vreun fel limitarea libertăţii umane, de altfel darul suprem pe care tot El ni l-a făcut. Şi atunci?

Legile fundamentale ale unui Stat democratic se bazează pe drepturile fundamentale ale omului. Şi aşa e bine şi frumos. Încurcăturile pleacă de la faptul că aceste drepturi fundamentale pot fi uneori greşit înţelese sau prost aplicate. Ne-o demonstrează foarte clar cuvântul Sfântului Apostol Petru: Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.

Prin urmare, omul nu trebuie să se folosească imoral de libertatea sa. La urma urmei, dincolo de teorii şi ideologii, ceea ce rămâne după noi este fapta bună sau rea, folositoare sau păgubitoare. Ca atare, morala este esenţială în viaţă, ca şi spiritul şi nu litera legii. Căci lit