Iată cum ne prezintă artiştii ineditul lor proiect: „La început a fost un poem «pentru copii şi rafinaţi» al lui Şerban F. Minunăţie în stilul casei: «Isprăvile lui Degeţel şi ale altora ca el.“
Apoi I. Bogdan L. i-a propus lui Romelo P. să-l «ilustreze», dar nu «ca pentru copii», ci «ca pentru rafinaţi»: să-l însoţească vizual.
Atunci Romelo P. a compus o «naraţiune fotovirtuală» cu degete, mâini şi mănuşi: lumea ca «manualitate». Experiment serial, lucrat şi prelucrat computeristic. Joc vizual, deopotrivă amuzant şi neliniştitor. Cu câteva prime ieşiri spre pamfletul politic: doar policele («degetul mare») înseamnă forţă şi aduce a «poliţie» (în alte limbi se scrie chiar aşa: «police»!).
După care I. Bogdan L. i-a propus lui Şerban F. să comenteze imaginile în versuri. Zis şi făcut: glose ale poetului la lucrarea artistului vizual.
Iar Romelo P. şi-a continuat experimentele «digitale»: degete manevrate pe ecranul computerului, «degete digitale», «degete digitalizate», lumea ca «manualitate» multiplicată «digital»; policele ca simbol al forţei «poliţieneşti», al puterii politice şi de toate felurile, dar şi al obtuzităţii, al prostiei, al uniformizării; degete în loc de capete, capete substituite de reducţia grotescă a mîinilor, «manipulate»; «manipulare» generalizată. Satiră dezlănţuită. Din toate astea a ieşit la un moment dat o carte.
Dar Romelo P. nu s-a oprit, şi-a dus tot mai departe «polidigitaţiile», «polidigitalizările»: o lume «policizată» (de la degetul-«police»), «politizată», «poliţistizată» (de la «police-poliţie»): grotesc lăţit, ironie enormă.
Şi s-a pus de-un eveniment digitalo-textualo-vizual, expoziţie şi nu prea/nu doar: POLIDIGITAŢII la Victoria Art Center. Un experiment care duce proiectul înainte, o treaptă în plus, o etapă a unei «work in progress».
Nici textul nu mai e acelaşi: Şerban F., «perfecţionis
