De mai multe decenii s-a observat extinderea folosirii prepoziţiei pe în româna colocvială sau în varianta mai puţin îngrijită a stilului administrativ. Se ştie că prepoziţiile nu au, în nici o limbă, o utilizare sistematică şi riguroasă, că sensurile lor multiple şi abstracte permit construcţii aparent absurde şi inconsecvente. În română, pe are vechi folosiri temporale (pe data de…, pe seară, pe vremuri), a devenit marcă a aproximării (pe la cinci, pe aici), ba chiar marcă gramaticală a complementului direct individualizat. Extinderea colocvială se petrece în cîteva zone semantice, mai ales în indicarea domeniului, a temei, a instrumentului, a fixării în spaţiu. Multe exemple găsite în anii trecuţi de echipa care monitoriza, într-un proiect al CNA, corectitudinea limbii vorbite la posturile de radio şi de televiziune, erau de tipul: „s-a dat pe ştiri“, „a ieşit pe televizor“, „vorbim pe documente“, „reporter pe social“, „informaţii pe surse“ etc. Dintr-o anchetă făcută acum cîţiva ani de Blanca Croitor (autoarea unui studiu foarte interesant asupra utilizărilor actuale ale prepoziţiei), rezulta că pe rămîne totuşi, în asemenea situaţii, semnul unui stil dezinvolt sau al unui jargon profesional, folosit cu oarecare reticenţă în scris. Cauzele apariţiei şi ale răspîndirii acestor construcţii sînt deopotrivă interne (analogia şi extinderea valorilor abstracte) şi externe (în unele situaţii, calcul din engleză, traducerea unor structuri cu prepoziţia on). Ţinînd cont de ele, încercam să prevăd, acum cîţiva ani, care va fi prepoziţia definitiv fixată pentru navigarea pe net: cred că între timp s-a impus pe (pe Internet), deşi pe atunci mi se părea mai potrivit în (printr-o metaforizare diferită a spaţiului virtual).

DE ACELASI AUTOR Huzur / "Timp cînd n-ai nevoie să munceşti şi eşti fericit" Opinologi, părerişti, părerologi Eu şi scalpul meu... Humus Una din