Primul contact cu Londra e dezamăgitor. Prima senzaţie de acreală o ai încă de când pui piciorul pe celebrul Heathrow. O căzătură, care nu ar rezista probabil, la nici cel mai mic cutremur. E îmbunătăţit cu câteva magazii care pe dinafară amintesc de vulcanizările de la noi de după Revoluţie. Ok, poate e doar prima impresie. But... Metroul sau the tube cum îi spun ei? E jalnic! Nu se compară nici cu trenul galben fără cai. La noi, astfel de trenuri ar fi scoase din funcţiune.
Nu ştii care e mai vechi, peronul sau metroul? La naiba, niciodată nu sunt la acelaşi nivel. Deci, atenţie la "the gap"! Aşa ceva nu vezi în ţările Uniunii Europene, unde totul e aranjat la milimetru. Marea Britanie cică nu vrea în UE, dar adevărul e că nu ar ţine pasul cu celelalte. Suntem în 2013. Internetul la Bucureşti există până şi la metrou. Aici e rar şi când îl prinzi te costă de te ustură. Încă nu am întâlnit nici un englez veritabil, cu excepţia lui Robert Stein (fanul cu sânge albastru al lui Chelsea a cărei poveste incredibilă o puteţi citi mâine în ediţia tipărită a ProSport). E un adevărat Babilon aici. Convent Garden, adică inima Londrei? Pff, din zece inşi eşti norocos dacă măcar unul îşi dă seama că de fapt trece prin această zonă. Nu ştiu ce experienţe ne mai aşteaptă, dar simt că şi clubul Chelsea e departe de ceea ce pare. De fapt, ştiu sigur! Dar vă povestesc după ce voi obţine acreditările.
Primul contact cu Londra e dezamăgitor. Prima senzaţie de acreală o ai încă de când pui piciorul pe celebrul Heathrow. O căzătură, care nu ar rezista probabil, la nici cel mai mic cutremur. E îmbunătăţit cu câteva magazii care pe dinafară amintesc de vulcanizările de la noi de după Revoluţie. Ok, poate e doar prima impresie. But... Metroul sau the tube cum îi spun ei? E jalnic! Nu se compară nici cu trenul galben fără cai. La noi, astfel de trenuri ar fi scoase din
