Eleonora Olteanu, de 52 de ani, din Adjud a ajuns în pragul disperării după doi ani de trai fără niciun venit din care să-şi asigure minimul necesar supravieţuirii. Diagnosticată cu Parkinson-formă predominant hiperton-hiperkinetică şi cu tulburare mixtă anxios depresivă încă de acum opt ani, femeia a urmat toate căile legale în urma cărora a sperat că-şi va recăpăta amărâta de pensie care i-a fost tăiată, lucru care nu s-a întâmplat. Pentru că nu a mai avut din ce plăti i-a fost tăiat curentul electric, pentru o vreme a rămas şi fără gaz şi spune că a adunat datorii la un magazin de cartier, de câteva mii de lei. Mai mult, efectele bolilor îi fac deseori imposibile şi cele mai obişnuite mişcări, depinzând în majoritatea timpului de alţii. Culmea este că în timp ce Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă Bucureşti a considerat că afecţiunile sale „nu se încadrează în grad de invaliditate, având capacitatea de muncă păstrată”, Comisia pentru persoanele cu handicap a Direcţiei pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap Vrancea a constatat că acestea o încadrează în gradul accentuat, eliberându-i certificat în acest sens. „Dar nici banii de handicap nu ajung la mine, şi am să mă duc la diriginta Poştei să văd unde sunt, că de la Direcţie mi i-au trimis!”, spune Eleonora.

Pur şi simplu nu o mai ţin nici nervii, nici puterile fizice să se mai deplaseze şi să bată pe la uşile instituţiilor ca să-şi caute dreptatea. Prea bolnavă, prea săracă şi prea singură, Eleonora a ajuns pur şi simplu în pragul disperării, întrebându-se deznădăjduită ce a greşit de a ajuns să fie exclusă din rândul societăţii. Coşmarul ei a început, povesteşte, în urmă cu mai bine de doi ani, când s-a trezit cu pensia de boală tăiată pur şi simplu. Nu că aceasta ar fi fost vreo sumă, însă totuşi, din cei aproximativ 360 de lei putea cel puţin să-şi