Faptul că Bergoglio este de origine italiană, însă slujeşte într-o ţară din America Latină, l-a transformat pe acesta în candidatul ideal pentru Sfântul Scaun. Încă dinainte de începerea Conclavului pentru alegerea următorului Papă, specialiştii au accentuat dorinţa şi nevoia Bisericii Catolice de a alege un Papă care să facă legătura între Roma şi Lumea a Treia.
Cardinalii electori nu au vrut să aleagă un cardinal străin de structurile Vaticanului sau de modul vestic de a conduce Biserica Catolică, influenţat de factori precum presiunea media, climatul politic şi legal, poverile financiare şi instituţionale generate de prezenţa în ţări cu infrastructură dezvoltată.
Din acest punct de vedere, Bergoglio este poziţionat ideal, iar asta vine într-o perioadă în care Biserica Catolică face eforturi pentru a integra ţările sărace. Lumea l-ar percepe drept un papă „de Lumea a Treia” graţie originilor sale, în timp ce cardinalii îl văd, mai degrabă, ca pe-un italian.
În vârstă de 76 de ani, Bergoglio este un intelectual iezuit, care călătoreşte cu autobuzul şi are o atitudine practică faţă de sărăcie: atunci când a fost numit cardinal, Bergoglio a convins sute de argentinieni să nu vină la Roma pentru a-i celebra numirea şi, în schimb, să doneze banii de bilete persoanelor sărace. A fost unu oponent ferm al deciziei Argentinei de a legaliza căsătoriile între persoanele de acelaşi sex în 2010, argumentând că toţi copiii au nevoie să li se garanteze dreptul de a fi crescuţi şi educaţi de un tată şi o mamă. A fost numit cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea în februarie 2001.
