- Social - nr. 50 / 13 Martie, 2013 Scrisoare deschisa adresata presedintelui Consiliului National Secuiesc, Balázs Izsák De ce am evocat, draga Balázs, aceste doua momente din activitatea scriitoriceasca desfasurata de tatal tau? Prin aceste doua momente am vrut sa evidentiez ca pentru el avea o importanta vitala solidaritatea cu poporul roman fratern, intelegerea si intretinerea unui dialog permanent intre popoarele noastre, precum si aceasta abnegatie cu spirit european, care a respins si a negat, cu patima, instigarea rasista si toate formele sovinismului. Le-am evocat toate aceste aspecte prin prisma exemplului tatalui tau, deoarece in activitatea ta publica si politica nu regasesc acel efort demn de respect pe care l-a depus tatal tau, atat de ferm si consecvent, in lupta sa pentru intelegerea dintre poporul maghiar si roman. El a luptat pentru ca poporul roman, cu care convietuim impreuna, sa inteleaga nazuintele legitime ale maghiarilor de aici, iar maghiarii din Romania sa inteleaga, la randul lor, asteptarile romanilor si ale autoritatilor romane. Cu alte cuvinte, eu nu vad ca tu ai vrea sa te folosesti de toate mijloacele pentru ca, impreuna cu reprezentantii legitimi ai populatiei romane, majoritare, si cu forurile competente ale democratiei noastre constitutionale sa intretii un dialog, printre altele, despre mult evocata autonomie teritoriala, pe criterii etnice. Nu uita ca una dintre ideile calauzitoare ale tatalui tau suna astfel: "Pentru cei care traiesc pe pamant comun, cel mai scurt drum spre cel drept este intelegerea! Pentru aceasta "intelegere” ar trebui ca tu si Consiliul National Secuiesc sa faceti mult mai mult. Am evocat exemplul tatalui tau pentru a arata ca el a condamnat ferm, fara echivoc, regimul cladit de dictatura fascista a lui Horthy, in timp ce tu nu ai adoptat, pe parcursul anilor, nicio pozitie – ceea ce este inexplicabil! - fa