Ştiţi ce e aia o iniţiativă cetăţenească europeană? Dacă nu, nu vă faceţi probleme. Nu este vina dumneavoastră. E vorba despre o minunăţie de mecanism al democraţiei comunitare, introdus între procedurile Uniunii Europene după „Modificările de la Lisabona“ (căci Tratat Constituţional nu prea are de ce se chema). Pe scurt: cetăţenii statelor membre au posibilitatea de a propune o piesă de legislaţie comună, valabilă peste tot în spaţiul comunitar. Condiţia iniţială este ca nişte oameni de la Comisia Europeană să valideze iniţiativa drept legitimă (altfel, ne-am trezi rapid cu o cerere privind eliminarea taxelor şi a impozitelor), pentru ca, mai apoi, petiţia să capete semnături de la cel puţin un milion de europeni, din cel puţin şapte state membre, în maximum un an. Se discută încă despre cît de prietenoasă este formula de vot online, iar unele state membre contestă deja procedurile de validare a celor un milion de semnături.
DE ACELASI AUTOR Românul, tocilarul clasei Indianul de oţel Mici (şi) confuzii (Tot despre) 15 ani de integrare europeană Pînă acum, o singură asemenea iniţiativă a strîns necesarul de opţiuni cetăţeneşti: se referă la apă, ca drept universal al omului. În schimb, alta are rezultate submediocre: cea care doreşte limitarea vitezei maxime, în mediul urban, la 30 de kilometri pe oră.
Printre ele (nu multe, de altfel), se găseşte iniţiativa care doreşte amendamente la actualul cadru legislativ comun, astfel încît să fie asigurat pluralismul media şi independenţa politică a organismelor naţionale de reglementare. Pe scurt, e o bătălie împotriva concentrării patronatelor de media (pe scurt: contra mogulilor excesivi) şi pentru independenţa politică a CNA-urilor din statele membre. Ar fi spre binele cetăţeanului? Indiscutabil. Ar asigura mai corecta informare şi ar duce la limitarea propagandei servite ca jurnalism imparţial? Bineîn
