● Într-o şcoală din Bucureştiul preocupat mai mult de locul clasei pregătitoare în organizarea învăţămîntului, decît de o reformă substanţială a lui, o profesoară de limbă română predă nuvela „Popa Tanda“ de Ioan Slavici. Predă şi diferenţa dintre schiţă şi nuvelă. Şi cum se face caracterizarea personajului principal. Toate la un loc, într-o singură oră. Ca să fie eficientă, le dictează elevilor săi propriile reflecţii, născute din confruntarea cu textul, cu indicaţia ca aceştia să ia aminte şi să înveţe. Iată comentariul profesoarei, fostă inspectoare: „Nuvela este o specie a genului epic în proză, de proporţii medii, cu acţiune mai complexă şi cu mai multe conflicte decît într-o schiţă. Expoziţiunea: spaţiul este mai vast decît într-o schiţă, fiind vorba de întinderea unui sat, Butucani. (…) Desfăşurarea acţiunii debutează cu descrierea localităţii Sărăceni, ceea ce naşte un monolog interior, Trandafir hotărîndu-se să îi învrednicească pe oamenii de acolo. (…) De asemenea, personajul principal este mai amplu caracterizat decît într-o schiţă, fiind implicat în mai multe conflicte: cu ţăranii din Butucani, apoi cu cei din Sărăceni. Numărul de personaje al nuvelei este mai mare decît într-o schiţă, Trandafir relaţionînd aici cu toţi. (…) Deznodămîntul, într-o nuvelă, redă nu numai sfîrşitul întîmplării, ca în schiţă, ci şi sfîrşitul protagonistului.“ Carevasăzică, nuvela e o schiţă mai mare, cam cît un sat, care se termină prost, fiindcă personajul principal are mai multe conflicte şi un singur monolog interior.
DE ACELASI AUTOR Organizaţii noi, ambalaj de lemn Evaluări "de amorul artei" Portretul unui adolescent altfel În căutarea întîlnirilor pierdute ● O tînără de 21 de ani îmi cere un sfat, sperînd ca experienţa mea didactică să-i fie de folos: are de dat licenţa în management, pe un anumit subiect. Din nefericire – spune ea – bibliografia în domeniu e
