Dacă n-ar fi fost el, 500 de oameni ce compun, astăzi, trei familii evreice, n-ar mai fi existat. Sunt copiii, nepoţii şi strănepoţii celor trei evrei salvaţi, în 1944, de la moarte sigură, de şimleuanul Alexandru Cherecheş. Cel supranumit pentru gestul său altruist "Schindler din România" s-a stins din viaţă marţi dimineaţă, la vârsta de 85 de ani.

Povestea salvării celor trei evrei din Şimleu Silvaniei a fost spusă chiar de Alexandru Cherecheş reporterului Adevărul în 2009. „Pe atunci aveam doar 17 ani. Era în 1944, atunci când toţi evreii au fost duşi la Ghetoul din Cehei. Eram la cinci kilometri de Şimleu Silvaniei, în apropiere de pădurea Bic. Mă duceam la bunicul meu, care avea acolo pădure şi livadă, când am auzit câinele lătrând. Atunci, am auzit că mă strigă cineva. Era un evreu cu barbă, care m-a întrebat dacă sunt român sau ungur. Când a aflat că sunt român mi-a cerut să-i ajut. Atunci am văzut că sunt trei evrei, care se ascundeau, de frică să nu fie deportaţi”, a povestit bătrânul. Şi-a anunţat tatăl, fugit şi el de la Carei, acolo unde fusese dus la muncă forţată. „Tatei i-a fost milă de ei şi, împreună cu mama, mergeam în fiecare seară şi le duceam mâncare şi apă. Era tare periculos ce făceam, iar dacă eram descoperiţi, cu siguranţă eram împuşcaţi toţi. Am mers în fiecare noapte. Într-o zi însă, cineva a aflat că în pădurea de la Bic se ascund evreii, iar ungurii au dat poruncă să fie încercuită zona. M-am speriat, aşa că am fugit acasă şi i-am povestit mamei, care a şi plecat pe jos spre Ciucea, acolo unde era frontiera cu România”, îşi aminteşte Alexandru Cherecheş. I-a ajutat să fugă Acolo l-a rugat pe un localnic să îi ajute pe tata şi pe cei trei evrei să fugă în România. Toţi au fost salvaţi, iar după război, doi dintre ei s-au reîntors la Şimleu, să-i mulţumească lui Cherecheş. „Când mă gândesc prin ce-am trecut... Ne puteau împuşca pe toţ