La un prim impuls, propunerea emisă în contextul dezbaterii legate de posibilele modificări constituţionale de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei este surprinzătoare. Opinia mea este că, desigur, şi reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, ca instituţie ce îşi are rolul său în plan societal, au dreptul perfect legitim de a-şi exprima punctele de vedere în această dezbatere.

Aş adăuga şi că o astfel de intervenţie are caracterul normalităţii în societatea românească actuală. În plus, aş spune că acest aspect poate fi analizat din cel puţin două perspective.

Pe de o parte, în profunzimea fondului său social, România nu e un stat laic. Informal, controlul instituţional al ceea ce aş numi credinţa ritualizată (aceea configurată prin reţeaua de tip “business” a BOR) atinge limitele de sus ale unei concurenţe căreia instituţiilor statului le este dificil să îi facă faţă. E suficient, cred, să ne uităm la rezultatele sondajelor din ultimele două decade, la capitolul “încredere în instituţii”, pentru a putea “decupa” această imagine.

Pe de altă parte, în discursul formal pe care îl promovează – inclusiv prin această recentă intervenţie – BOR menţine reflectoarele sociale asupra unui rol de care dispune oricum, dar pe care l-ar vrea, acum, şi “indexat” constituţional. Evident, propunerea nu vorbeşte, în mod direct, despre Biserica Ortodoxă Română. O face însă indirect, prin şi în numele lui Dumnezeu.

Ca atare, a ne întreba, la un prim impuls, ce legătură poate exista, într-o ţară formal europeană, între altar şi Constituţie înseamnă să eludăm realitatea că, deşi rolul BOR nu este încă statuat constituţional, acesta este, în orice caz, de netăgăduit.

La fel de neîndoios îmi pare a fi şi faptul că BOR deţine un important rol politic. Acesta se manifestă, în opinia mea, deopotrivă la nivel ideologic şi electoral. Pe primul palier (iar în aceast