Dacă ai fi nevoit să-ţi părăseşti locuinţa în grabă, care ar fi singurul şi cel mai important lucru pe care l-ai lua cu tine? Răspunsul la această întrebare au dorit să-l afle jurnaliştii de la „Foreign Policy“, care prezintă poveştile a 11 sirieni care au fost puşi în această situaţie, atunci când au fost nevoiţi să se refugieze în statele vecine.

Dar la această întrebare s-au gândit toţi cei peste un milion de sirieni care s-au văzut forţaţi de războiul civil din ţară să-şi părăsească locuinţele de-o viaţă şi să se îndrepte spre ţări precum Iordania, Liban, Turcia sau Irak.

Atunci când locuitorii din Sudan s-au refugiat în sudul ţării, au luat cu ei vase de gătit, recipiente de apă şi alte lucruri care să le fie de ajutor pe durata călătoriei ce putea dura zile sau chiar săptămâni. Dar refugiaţii sirieni şi-au făcut bagajele precum turiştii, întrucât nu erau siguri că vor reuşi să iasă din ţară, existând posibilitatea să fie nevoiţi să se întoarcă. Aşa că şi-au luat cu ei cheile, câteva fotografii, bucăţi de hârtie sau telefoane, obiecte ce pot fi ascunse în buzunarele sau în cutele articolelor vestimentare. De asemenea, unii poartă asupra lor un simbol al credinţei sau ceva care să le aminteacă de casă şi de momentele fericite.

Iman, o femeie în vârstă de 25 de ani, a decis să-şi părăsească locuinţa din Alep, alături de cei doi copii ai săi, după ce a auzit istorisirile despre femeile din oraş ce au fost victimele unor abuzuri sexuale. În prezent ea se află în Turcia. Cel mai important lucru pe care a putut să-l ia a fost Coranul, considerând că-i inspiră un sentiment de protecţie. „Atâta timp cât îl port cu mine sunt în legătura cu Dumnezeu“, spune ea.

Omar, în vârstă de 37 de ani şi-a adus cu el într-o tabără de refugiaţi din Irak instrumentul muzical buzukia şi o tamburină. El a decis să părăsească Damascul în noaptea în