Jean-Claude Juncker este primul ministru al unei ţări minuscule, cu un nume care, încă, mai lasă să se citească urmele istoriei feudale - Marele Ducat de Luxemburg. Are 58 de ani şi este, de departe, cel mai apreciat politician al Europei, nu doar pentru că a reuşit performanţa unică de a sta, în condiţii democratice, 18 ani în fruntea guvernului ţării sale, ci şi pentru că este cel mai solid pilier al partidei europeniste din întreg cuprinsul UE. Proiectul uniunii monetare şi realizarea sa îi datorează într-atît încît nimeni nu s-ar fi mirat dacă pe reversul monedei euro ar fi stat efigia lui. Cînd o asemenea personalitate politică spune că Europa 2013 seamănă înfricoşător de tare cu Europa 1913, adică cea dinaintea primului război mondial, nu poţi trece cu vederea o asemenea remarcă, publică. În interviul acordat săptămînalului german "Der Spiegel", Juncker nu dezvoltă subiectul, ba chiar face repede un pas înapoi. Nu crede că ne aflăm în pragul războiului, dar supraîncrederea larg răspîndită, atît în rîndul populaţiei, cît şi în cercurile politice, în faptul că "războiul este imposibil", mai ales datorită gradului înalt de interdependenţă economică din spaţiul european, rămîne un fapt straniu similar, atunci cînd compari cele două momente de istorie, aflate la un secol distanţă. Un avertisment trebuie dat, iar războaiele din Bosnia şi Kosovo, crede Juncker, sunt suficient de convingătoare pentru faptul că, în Europa, "demonii războiului nu au dispărut, sunt doar adormiţi"!
Marele om politic se înşală, de două ori! În primul rînd, demonii războiului, în Europa, ca peste tot în lume, nici măcar nu au aţipit, necum să doarmă vreo clipită! În al doilea rînd, Europa nu se află în pragul războiului, ci mult dincolo de el, adică în plin război! Să ne desluşim! Din antichitatea cea mai veche şi pînă astăzi, umanismul, în variile sale forme culturale, a ţinut trează
