Americanii cred că a treia oară e cu noroc, şi mulţi cineaşti români au confirmat regula în ultimii ani, reuşind cele mai împlinite creaţii ale lor la a treia aventurare în spaţiul lungmetrajului. După Cristi Puiu, Cristian Mungiu sau Călin Peter Netzer, Florin Piersic Jr. se înscrie şi el pe această listă selectă. Killing Time este un film care „te poartă prin iad“, remarca o doamnă din public la cel mai recent eveniment KINObservator de la Cinemateca Union. Spectatoarea – care, odată intrată în sala de cinema, ar fi preferat să fie condusă prin rai sau ca măcar la final să-i fie oferită o ieşire din infernul de pe ecran – avea, fără îndoială, dreptate, însă ceea ce ea îi reproşa filmului se poate dovedi marele său merit. Regizorul, scenaristul, actorul, monteurul şi producătorul independent Florin Piersic Jr. a făcut o pauză de vreo opt ani după primele sale două lungmetraje, Fix Alert şi Eminescu Versus Eminem (filmate în 2004 şi lansate în 2005). În acest timp, cineastul nu s-a retras complet din lumea filmului (ba chiar a mai semnat o serie de scurtmetraje) şi a acumulat mult nu doar la nivel tehnic, ci şi substanţial. Astfel, (re)văzînd acum lungmetrajele anteri­oare şi comparîndu-le cu Killing Time, ele par nişte fiţe şi glumiţe ale unui puşti răzgîiat, alături de un film în adevăratul înţeles al cuvîntului. Totuşi, trebuie să recunosc că, după prologul foarte intens, în care Florin Zamfirescu are un rol memorabil, iar personajului interpretat de regizor i se aplică deja o etichetă (cum se întîmpla şi cu Victor, protagonistul din Rocker al lui Marian Crişan), precum şi după genericul promiţător (în primul rînd datorită muzicii alie­nante a lui Karl Ritter, care mai colaborase cu Florin Piersic Jr. la Fix Alert), am crezut, timp de vreo oră, că noul film nu aduce nimic nou faţă de ceea ce ştiam deja că poate face cineastul independent. M-am înşelat amarn