Aţi mai văzut prin piaţă dude? De când n-aţi mai mâncat gem de coarne? Mai ţineţi minte roşcovele? Dar gustul de hrişcă? Astăzi par nişte denumiri exotice, dar cândva, toate aceste bunătăţi erau în bucătăriile românilor cum sunt azi cartofii. Pe nedrept detronate, au dispărut sau sunt din ce în ce mai greu de găsit. Odată cu savoarea lor deosebită, s-au dus şi efectele terapeutice deosebite pe care numai ele le aveau. Bunicii noştri consumau frecvent aceste legume şi fructe de care noi abia dacă am auzit, dar au avut şi inspiraţia să le descopere calităţile tămăduitoare. Vă reamintim câteva din fructele şi legumele copilăriei, gustoase şi bune de leac.

Roşcovele, bune la stomac

Roşcovul este un arbore din familia leguminoaselor, originar din regiunea mediteraneană. Fructele arborelui, cu aspect de păstăi, de culoare brun-roşcată şi gust dulceag, numite roşcove (sau carobe), au importanţă alimentară şi terapeutică. Conţin o cantitate mare de glucide simple şi complexe, mucilagii, pectine, amidon, vitamine. Una dintre cele mai importante substanţe prezente în roşcove este carubina. Pulberea din pulpa de roşcove are efecte antidiareice şi de absorbţie a toxinelor, motiv pentru care e bună în tratarea gastritelor şi enterocolitelor. Roşcova are efect antitusiv, nutritiv, mineralizant. Este foarte bogată în fibre, facilitând tranzitul intestinal. De asemenea, e recomandată în tratarea osteoporozei, având un conţinut mare de calciu. Nu provoacă alergii şi, în plus, nu conţine acid oxalic care irită membrana intestinelor, astfel încât nu împiedică absorbţia de calciu în organism. În Orientul Mijlociu, este un bun înlocuitor al pudrei de cacao şi al ciocolatei. În Egipt, din păstăi se prepară o băutură energizantă. în Spania, Portugalia şi Sicilia, roşcova este folosită în prepararea compoturilor şi prăjiturilor.

Dudele tonifică muşchii

Fructul dudul