Noul Papă, Jorge Mario Bergoglio, reprezintă o opţiune extrem de relevantă şi foarte probabil decisivă a Bisericii Catolice în încercarea de a se remodela într-un moment în care, într-o lume în criză, ea însăşi cunoaşte o serie de crize multiple şi al căror ecou este departe de a se fi terminat. Ce va aduce nou primul Papă non-european?

Este foarte important, în acest sens, să amintim că cel care a fost până ieri Episocop de Buenos Aires şi primat al Argentinei, s-a născut într-o familie modestă, tatăl său fiind un imigrant italian, simplu funcţionar la căile ferate. Studiile şi le-a terminat cu o diploma de technician în industria chimică.

Iezuit cu un doctorat obţinut în Germania, la Friburg, revine în ţara natală ca simplu preot de ţară în oraşul Cordoba, la 700 km nord de Buenos Aires. Pe 20 mai 1992, Papa Ioan Paul al II-lea îl numeşte episcop de Auca şi episcop auxiliary de Buenos Aires, fiind făcut cardinal al Sfintei Biserici Apostolice pe 21 februarie 2011. Este cititor pasionat al scrierilor lui Borges şi Dostoievski, iubitor de operă şi fan al clubului de fotbal San Lorenzo din Buenos Aires, insttituţie fondată de un preot.

Are în spate tradiţia sud-americană a Biserii Catolice, extrem de specială prin accentul foarte puternic pe problemele sociale, atitudine pe care unii prelaţi catolici din alte zone ale lumii nu au ezitat de multe ori să o condamne ca fiind un fel de populism religios…Dar asta nu a împiedicat preoţii catolici ai Americii de Sud să se definească drept Ostaşi ai Domnului în Biserica Săracilor, iar unul dintre ei, brazilianul Helder Camara, episcopul de Olinda şi Recife , a fost chiar denumit “episcopul roşu” pentru convingerile sale şi implicarea sa de o viaţă în operele de caritate destinate săracilor.

O tradiţie exemplară care l-a determinat şi pe noul Papă să aleagă o viaţă modestă, renunţând la maşina de servic