Catalin Buciumeanu: Domnule Ambsador suntem la capătul unui eveniment fără precedent în istoria Bisericii Catolice. Și asta s-a reflectat mai mult decât evident în cele câteva momente de tăcere încununate de perplexitatea mulțimii aflate în Piața Sfântul Petru atunci când Cardinalul francez Jean-Louis Tauran, sub imperiul emotivității, a făcut fericitul anunț: Habemus Papam! Un cu totul alt nume se afla pe buzele tuturor la vederea fumului alb. Cât de surprinzatoare este alegea unui Suveran Pontif din afara granițelor europene?

Bogdan Tataru Cazaban: Trebuie să vă spun că am fost foarte impresionat de numele ales și de atitudinea noului Papă din momentul binecuvântării Urbi et Orbi. Aceste momente sunt definitorii pentru personalitatea Pontifului și pentru stilul pontificatului. Înainte de Ioan Paul I, ritualul era respectat în austeritatea sa hieratică. După 1978, fiecare nou Papă a dorit să adreseze un mesaj. Cred că alegerea Papei Francisc I de a cere binecuvântarea mulțimii credincioșilor înainte ca el să adreseze prima sa binecuvântare apostolică a fost un gest inaugural esențial: expresie a smereniei, a fraternității, a apropierii dintre Papă și cei care îl primeau mai ales ca nou Episcop al Romei, pentru că nu trebuie să uităm faptul că Papa este întâi de toate Episcop al Romei. Alegerea a fost, într-adevăr, surprinzătoare, inclusiv pentru cei care studiază de-o viață subtilitățile vaticane. Așa cum știți, numele Cardinalului Bergoglio fusese evocat în ultimele zile mai degrabă în legătură cu Conclavul din 2005. Ceea ce s-a petrecut ieri după-amiază are cu siguranță o simbolică specială, confirmând, în opinia mea, limitele analizelor strict umane.

CB: Considerați că demisia Papei Benedict al XVI-lea și mesajul implicit transmis cu această ocazie, au jucat un rol hotărâtor în criteriile elective ale Cardinalilor?

BTC: Smerenia mi se pare că