Un număr 9 rasat, cu soluţii ingenioase şi eficiente. Exact profilul jucătorului care-i lipseşte Stelei. Un fotbalist atipic, pentru că cv-ul său numără doar două echipe: Bacău şi Steaua şi pentru că s-a retras la doar 30 de ani! Comentatorii britanici îi spuneau „Coicu“, iar golul doi din partida Stelei cu Aston Villa 2-1 (1997, UEFA, turul optimilor), prin foarfecă fără cusur, îi mai urmăreşte şi acum pe britanici. Cristi Ciocoiu (37 de ani) are cuvântul.
Salut, Cristi! Ce mai faci? Ce mai e prin Bacău?
Din punct de vedere al fotbalului e dezastru, trebuie schimbată mentalitatea. Eu sunt bine, am o afacere, băieţelul meu, Robert, a făcut 11 ani, creşte, a practicat înot, judo, acum face fotbal. Mie îmi place să trăiesc prezentul şi să nu mă pierd în amintiri. Dacă mă întorc în trecut, uit să mai trăiesc viaţa.
Te-ai retras devreme, la nici 30 de ani, ai jucat toată cariera la doar două echipe, iar impresia generală e că ai fi reuşit mult mai mult...
Mie nu mi-a plăcut să mă plimb de colo-colo şi să joc pe la şapte echipe. Eu am plecat de acasă – acasă şi înapoi. Adică de la Bacău, la Steaua, înapoi şi iar la Steaua. Aşa am considerat eu că e bine, am câştigat tot ce se putea, am avut şansa mea, dar asta e viaţa, nu le poţi avea pe toate! Asta a fost decizia mea şi nu e loc de regrete.
Nu pot să nu te întreb de...
Aston Villa!? Astea sunt momentele care te menţin în memoria colectivă, meciurile care te recomandă, pentru mine e foarte plăcut. Totul se exersează, dar dacă în timpul meciului n-ai o sclipire, degeaba exersezi la antrenamente. De la copii şi juniori ţi se cultivă sau ar trebui să ţi se cultive ideea de a procesa şi de a lua decizia corectă într-o fracţiune de secundă. Eu am şi avut norocul să prind o generaţie foarte bună, cu Marius Lăcătuş, şi asta m-a ajutat enorm.
Totuşi, de ce crezi că n-ai avut
