În urmă cu trei ani, autorităţile din Zalău jubilau că au găsit un investitor suficient de naiv ca să investească în reţeaua locală de distribuţie şi furnizare a agentului termic. Propunerea companiei din Ungaria de a băga bani grei în decursul a cinci ani în sistemul şubred şi învechit de termoficare, i-a făcut pe cei din conducerea Primăriei să creadă că l-au prins pe Dumnezeu de un picior.
Parteneriatul a fost lansat cu surle şi trâmbiţe, planurile de viitor extraordinat: zălăuanii urmau să se bucure de facturi mult mai mici decât cele pe care le plăteau către furnizorul de gaze naturale, iar afacerea astfel creată ar fi adus profit generos.
Surprize, surprize! Locuitorii municipiului nu s-au lăsat impresionaţi de propunerile măreţe ale ungurilor, nu au renunţat la centralele de apartament, pe care mulţi dintre ei s-au chinuit să le achiziţioneze în urmă cu câţiva ani, astfel că business-ul a început să scârţâie. Atât de mult, încât într-o zi, ungurii au anunţat că-şi iau jucăriile şi pleacă. Dă-i încolo de abonaţi! Dacă lor nu le-a ieşit pasenţa, nici că au mai contat cei cu care aveau contracte!
De-aici, totul a fost dat peste cap. Uzina Electrică şi-a reluat obiectul muncii, a reîncadrat salariaţii la care renunţase odată cu venirea ungurilor, iar Primăria a scos din buzunar aproape o jumătate de milion de lei ca să-i ajute pe unii consumatori să-şi cumpere convectoare. Surprizele au continuat când E-Star şi-a amintit că are ditamai tronsonul de reţea şi că, de ce nu?, ar putea încerca să stoarcă nişte bani de pe spinarea fostului partener de afaceri. Mai ales că situaţia financiară în care se afla nu era deloc roz.
Şi dă-i cu şantajul: nu plătiţi cât cerem, închidem robinetul! Lucru care s-a şi întâmplat. Doar că dă-i, Doamne, românului, mintea de pe urmă! A fost nevoie să îngheţe pruncii o zi în şcoli şi grădiniţe, ca să le vină c
