Casele de Asigurări de Sănătate ar putea fi desfiinţate. Spune ministrul Eugen Nicolăescu. Aparent, spune el, acest lucru va reprezenta un atac fără precedent la adresa celor care, plătind taxe zi de zi, riscă să rămână neasiguraţi. Însă, Casa de Asigurări, în sine, reprezintă un uriaş motor ineficient de cheltuire a banului public.
În afara interminabilelor cozi, cel puţin la Braşov, dar nu numai, de ani de zile această instituţie nu a salvat mai nimic. Cu atât mai puţin destine. Destine ce poate, în timp, au sprijinit din venitul lor apariţia acestei Case Naţionale de Asigurări de Sănătate, cu ale ei case judeţene.
Folosul acesteia pare mai degrabă conexată utilizării unor fonduri care nu prea se întorc către cetăţeni. Multe sute de milioane de euro sunt atrase de această instituţie, din taxele şi impozitele noastre. Cu toate acestea, deşi CNAS ar trebui să fie mai degrabă un sprijin ancorat peste timp pentru fiecare dintre noi, ce ştim, dintr-o eroare a fiinţei, că vom avea nevoie din banii daţi sistemului şi de un sprijin medical, Casa pare un SRL arogant care te taxează profitând de lege şi de circumstanţe favorabile, omiţând mereu să-ţi ofere produsul achiziţionat.
Din perspectiva acumulării agresive a banului, cei de la CNAS se comportă firesc. Dar, chiar marxist vorbind, din plus valoarea preluată şi ancorată în scriptele instituţiei amintite ar trebui totuşi să dospească chiar sănătatea naţiunii. Fapt greu demonstrabil. Şi aproape impracticabil. Pentru că, pare-se, ultima obsesie a liderilor din CNAS este sănătatea publică. Obsesia lor este strict una financiară.
De aceea, deşi sper să greşesc, am dubii în sensul interesului public pe care aceştia îl apără. Pentru că CNAS reprezintă pentru asiguraţi ce reprezintă Direcţia Naţională Anticorupţie pentru oamenii fireşti, banali, normali, ca noi. Fix nimic. O aroganţă instituţionalizată
