Entuziasmul suporterilor i-a molipsit şi pe jucătorii Universităţii. Putea fi o seară perfectă, dacă din tribuna copiilor şi femeilor nu s-ar fi auzit şi câteva înjurături

Uneori o centrare se poate transforma în gol. Aşa, fără nici o explicaţie. Nici măcar fotbalistul nu ştie cum de mingea şi-a schimbat pe drum planurile, capricioasă ca primăvara aceasta care se ascunde după nori. S-a trezit că e în plasă şi a simţit braţele colegilor ce-l îmbrăţişau strâns, ca într-un năvod vesel şi zbuciumat. Golul venise de nicăieri, ar mai putea încerca execuţia de încă zece ori şi nu ar pune rămăşag că balonul îşi va reaminti trucul.

La final, Buleică a avut tăria să recunoască faptul că nu a intenţionat să tragă la poartă. La prima vedere ai crede că hazardul a îmbrăcat pentru câteva secunde tricoul Universităţii Cluj. Nu Hazard de la Chelsea, ci norocul pur. Asta doar la prima vedere. Din tribuna a doua şi din jurul stadionului mii de inimi implorau mingea să nu le mai ţină pe jar. Probabil că şi fotbaliştii au simţit că a fost mai mult decât un simplu meci. Au urcat în tribună pentru a-şi îmbrăţişa fanii şi a-i saluta pe suporterii ce au cântat fără încetare la porţile arenei. Corul copiilor şi femeilor a fost şi el neobosit. S-a intonat "Gaudeamus", s-a fredonat "Slavă ţie, studenţie". Vocile melodioase au cauţionat stângăciile de pe gazon, au încercat să le ţină isonul celor din afara stadionului. Ca într-o poveste de război, copiii şi femeile au fost trimişi în prima linie. Şi povestea a avut final fericit.

Seara de luni a intrat deja în arhiva sentimentală a fanilor Universităţii. Nu a fost un meci, mai degrabă o reuniune de familie. Au existat însă câteva momente care au rupt vraja şi au înlocuit emoţia cu ruşinea. Din tribuna a doua s-au scandat înjurături adresate CFR-ului şi Stelei. Nu a scăpat nici Ioan Mărginean. Culmea e că fanii de dincolo de