Când România a fost iarăşi scoasă la talcioc de marile puteri ale lumii şi şi-a înfipt imperiul rusesc colţii în harta României au fugit în disperare la pieptul Mamei Românii românii disperaţi din Basarabia şi Bucovina. Şi-a părăsit casa din Basarabia ce urma să fie răpită, o femeie bravă obligată să-şi lase în bătaia crivăţului gospodăria pe care o înălţase cu trudă. A plecat în pripă, a plecat pe fugă luând într-o straiţă o pită şi o bucată de brânză iar în mâna cealaltă ţinea fetiţa ei de câţiva anişori. Cu atâta a plecat spre o nouă soartă moldoveanca harnică care şi-a găsit un rost în comuna Vicovul de Sus unde românii primitori   au “înfiiat-o” pe biata refugiată. Femeia şi fetiţa au iubit Vicovul de adopţie iar Vicovul le-a iubit pe cele două românce, pe cea mare şi pe cea mică fugite din calea tancurilor ruseşti de ocupaţie. Atât de mult şi-a lipit inima şi viaţa de comuna Vicov micuţa venită  din Basarabia ocupată încât şi-a adăugat numele comunei la numele ei. Micuţa a devenit  marea Sofia Vicoveanca. Împreună cu mămica ei, cu hărnicie şi încredere  au pus alături, cum se zice, bob lângă bob,  şi au mai ridicat o casă în comuna Vicov. Între timp micuţa fugită în braţele mamei din calea armtei roşii a devenit inegalabila şi atât de iubita artistă Sofia Vicoveanca. Nieni nu poate imita sufletul şi măestria cu care  ne dăruieşte ea cântul curat moldovenesc.

“Curge Prutul între noi şi plânge,/ Că ni-i greu şi lui la fel i-i greu,/ La un val de apă, trei de sânge,/Bietul Prut uitat de Dumnezeu!

“Ajunsesem cunoscută  şi am plecat în turneu în Republica Moldovenească. În Basarabia noastră. Şi m-am gândit să trec  şi pe la fosta noastră casă din comuna Basarabiei unde se născuse şi bunica şi mama, undemă născusem şi eu. Având mult succes organizatorii din URSS ai turneului mi-au făcut hatârul şi mi-au dat o maşină să mă ducă în comuna din nordul Chişinăul