Premierul Ponta a scos porumbelul: regionalizare, regionalizare, dar să aibă un scop. Problema asta a reîmpărțirii țării sau a supraîmpărțirii ei este un dat. Nu a explicat nimeni de ce e musai, cu ce scop ar trebui făcută. Ce principii fundamentează decizia asta, care pare a fi deja luată.
Premierul anticipează scandalurile legate de șefia acestor mega-județe. De câinoșenia luptelor pentru puterea de a dirigui fondurile afectate acestor structuri.
Mirarea mea nu vine din faptul că premierul dă semne de viață cerebrală, nu l-am suspectat niciodată de lipsă de inteligență. Mirarea și nemulțumirea, totodată, vin din ignorarea quasi-totală a unor chestiuni referitoare la abordarea problemei regionalizării României care mi se par evidente.
Dincolo de oportunitatea acestui demers, nici unul dintre cei care îl susțin (pedeliști și useliști deopotrivă) nu ține cont de istoria țării pe care vremelnic o jupânesc.
Se tot chinuiesc să găsească denumiri pentru maxi-județele astea, dar nici unul nu vrea să-și amintească de regiunile istorice. Nu mă văd atașat de regiunea Centru. Nici de o eventuală Regiune 2.
România are provincii istorice, cu nume, istorie și geografie de care oamenii sunt legați. Pentru cei care conduc România reușind să uite că sunt români, indiferent de etnie, îmi permit o scurtă trecere în revistă: Transilvania, Muntenia, Oltenia, Moldova, Dobrogea, Banat, Bucovina, Maramureș, Crișana. Îmi dau seama că sunt interese legate de gruparea unor județe sau a altora. Îmi dau seama că, peste baronii locali existenți, va apărea marea nobilime – arhiducii. Îmi dau seama că sunt pasiuni legate de împărțirea visteriilor acestor regiuni. Dar refuz să cred că va îndrăzni cineva să își bată joc de istoria, tradițiile și obișnuințele oamenilor.
No related posts.
Premierul Ponta a scos porumbelul: regionalizare, regionalizare, dar să
