1906. Rusia contractează un nou împrumut internaţional, acest lucru a devenit un obicei. La 27 aprilie, ţarul inaugurează solemn prima şedinţă a Dumei, lucru neobişnuit. Ceremonia se desfăşoară în imensa sală a tronului, la Palatul de Iarnă. Adresându-se suveranului, parlamentarii uzează de o tutuire care îi surprinde pe observatorii străini; aripile autocraţiei sunt ciuntite. Şedinţele se desfăşoară la Palatul Taurida, clădit în 1789 la cererea Ecaterinei al II-lea pentru favoritul ei Potemkin, prinţ de Taurida. Pavel I, care îl detesta pe amantul mamei sale, transformase palatul, cu înfăţişare sobră, în cazarmă. În sfârşit restaurat, clădirea primeşte Duma în fosta seră care dă spre parc. Se ajunge acolo străbătând vestibulul, sala rondă şi sala Ecaterina, unde se dansase atât de mult în timpul marii împărătese. Potemkin se îndatorase pentru acele festivităţi despre care vorbea întreaga Europă. Suverana îi rambursase datoriile, palatul devenise proprietatea statului. Prima sesiune ţine până la 8 iulie, adică 72 de zile, dar Nicolae al II-lea şi-a schimbat din nou prim-ministrul: cu 48 de ore înaintea încheierii dezbaterilor în Dumă – preşedintele de şedinţă stă aşezat sub portretul împăratului –, Goremîkin, în funcţie de numai trei luni, este înlocuit cu Stolîpin, până atunci ministru de interne. Cu mustaţă în furculiţă şi barbă, cu o privire inteligentă, Piotr Stolîpin este un om de mare valoare, decis şi ferm. Obiectivul său este îndrăzneţ: să lupte împotriva revoluţionarilor, realizând totodată reformele. Cele mai urgente privesc lumea agricolă, care este uriaşă. Şeful guvernului vrea ca ţăranii să posede propriile lor exploatări şi creează astfel Banca Ţărănească. Scopul este de a vedea că se naşte, pe durata a 20 de ani, o nouă pătură socială, cea a mujicilor ridicaţi la rangul unei ţărănimi înstărite.

1907. De-a lungul canalului Ecaterina su