O veche parohie a Madridului, pe care numai anii au reuşit să o scoată, temporar, de pe harta celor mai importante lăcaşe de cult ale oraşului, Parohia Sfintei Cruci (în spaniolă, Parroquia de Santa Cruz) rămâne şi în zilele noastre un loc pe care cunoscătorii îl caută, pentru a se simţi mai aproape de cele sfinte, pentru a se reculege şi pentru a se ruga în momentele în care numai credinţa ne poate salva de la dezastre.

Istoricul acestei biserici ne dezvăluie poveşti ce se întind pe multe secole. Primul templu dedicat parohiei se pare că a fost ridicat undeva spre finalul secolului al XV-lea, deşi, din punct de vedere formal, se ştia de existenţa activităţii parohiale încă din secolul XIII. Totuşi, mijlocul secolului al XIX-lea a adus şi dărâmarea vechii biserici, care nu a putut rezista pentru totdeauna timpului şi incendiilor care i-au mistuit temeliile, în diferite momente ale istoriei sale. Finalul aceluiaşi veac aduce, însă, reconstrucţia mult aşteptată. Stilul neogotic al faţadei, dar şi turnul care aminteşte cu o nostalgie discretă, dar impresionantă, de construcţiile arabe, toate aceste elemente relativ recente de arhitectură şi-au păstrat până în zilele noastre farmecul şi continuă să se impună pe una dintre cele mai frumoase şi misterioase străzi ale Madridului contemporan.

Parroquia de Santa Cruz. Asta scrie pe faţada cu care dau ochii toţi turiştii şi toţi localnicii care trec prin zonă, în drum spre alte şi alte destinaţii, în drum spre pieţe pline de farmec sau de bulevarde impunătoare pe care are fiecare loc să-şi înghesuie paşii, în drum spre staţii de metrou sau spre semafoare nerăbdătoare, în drum spre tot şi spre nicăieri, în eternele circuite ale destinului fără adresă. Aproape de colţul străzii, cu turnul său înalt şi cu lumina pe care o împrăştie fără încetare, parohia ocroteşte un oraş aflat în permanentă mişcare. O paroh