Na că a venit şi Vasile Blaga la Brăila, nu doar madam Elena Udrea. Dacă mai apare şi Monica Macovei în vizită de campanie, deja intru la bănuieli, căci nu ştiu de când a devenit Brăila (care s-a clasat pe locul 40 pe ţară la alegerile parlamentare) atât de frecventabilă pentru mahării democrat-liberali de la Bucureşti. Ca şi cum candidatul democrat liberal care va reuşi să convingă Brăila să îl voteze la congres, automat va câştiga şi preşedinţia partidului.

În sfârşit, e treaba lor, mie puţin îmi pasă că un băiat şi două dudui de la Bucureşti vor să pună mâna pe cele 10-15 procente rămase moştenire în urma trecerii în nefiinţă a PDL-ului, pe 9 decembrie 2012. De ce m-ar interesa pe mine prea mult lupta dintre Blaga, Udrea şi Macovei? Păi, cică în urma acestui vot se va şti dacă dreapta românească mai are sau nu vreo şansă să învie. Înţeleg că treaba asta cu înviatul dreptei să îi preocupe pe cei de la Facultatea de Ştiinţe Politice, pe politologi şi eventual pe istorici. Dar pe cetăţeanul de rând, al cărui vot oricum nu contează în economia jocului politic, de ce l-ar măcina gândul că Blaga ar putea să o şunteze pe Udrea sau că Băsescu va avea grijă ca în cele din urmă să câştige Udrea?

Revenind la vizita lui Blaga la Brăila, am auzit că în sală s-a insinuat şi infractorul de onoare Eugen Bădălan. Generalul Cauciuc venise pentru a-şi exprima susţinerea faţă de Blaga, care, în opinia sa, este un mare conducător, un mare caracter. Nu ştiu dacă Bădălan a fost invitat sau a venit de capul lui la întâlnirea cu Blaga. În orice caz, faptul că a fost lăsat să vorbească, să ia cuvântul de faţă cu Blaga, mi se pare mult mai important. Pentru că, pe cale de consecinţă logică, asta înseamnă că Blaga a fost de acord, a consfinţit să fie sprijinit de Bădălan.

Din punctul meu de vedere, acceptul dat de Blaga a fost o mişcare extrem de neinspi