Cu certitudine, marile momente ale muzicii nu sunt în mod necesar acelea determinate de agilitatea tehnică, de reflexele de manualitate, într-un cuvânt de virtuozitatea instrumentistului performer condi- ţionată de o sensibilitate debordantă, potopitoare.

Performanţa instrumentală, cea vocală, pot fi spectaculoase, pot fi uimitoare sub aspectul exhibiţionismului virtuoz, „cel de-ţi ia ochii”, cum se spune.

Şi totuşi,trebuie afirmat cu tărie, marea performanţă artistică este condiţionată de cultură. Nu neapărat de cea strict muzicală. Este condiţionată de consistenţa spirituală a comunicării artistice, de diversitatea relaţiilor pe care artistul este capabil a le stabili, a le fructifica, de capacitatea de a construi în mod sensibil şi inteligent, de a crea spaţiul viu al propriei dinamici interioare, iar aceasta în contextul lumii în care comunică, inclusiv în contextul lumii sale interioare. În aceste condiţii artistul devine credibil.

Astfel este credibilă Dana Borşan. Nu cântă mult dar spune mult. Fiecare apariţie în concert este rodul unei idei, al unei elaborări asupra căreia artistul stăruie îndelung. Inclusiv privind aducerea acestei idei în fapt sonor. Realizarea devine exemplară. Dispune de firescul adresării, de adâncirea introspecţiei. Recitalul susţinut în Studioul de Concerte din str. Berthelot a avut drept obiectiv luminarea valorilor muzicii germane, a celei austriece din deceniile de sfârşit ale secolului XVIII, din prima jumătate a secolului al XIXlea, de la Haydn la Schumann şi la Johannes Brahms. Este, spre exemplu, perioada definirii stilului pianistic vienez etapă în constituirea căreia Haydn a avut un rol hotărâtor. Uimitor lucru, această Sonată în do major, Hob XVI 48, scrisă de autor în anul răsturnă- rilor celor mari în plan european, anul Revoluţiei franceze, perioadă a maturităţ ii artistice a compozitorului, denot