-AA+A

Începând de luni, 18 martie, şi până pe 4 mai, credincioşii ortodocşi vor fi în perioada Postului Mare. Postul Paştelui aminteşte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitor înainte de începerea activităţii sale mesianice. Este cel mai lung dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe (Postul Învierii Domnului, Postul Naşterii Domnului, Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului). A fost orânduit de Biserică pentru pregătirea celor care odinioară urmau să primească botezul la Paşte şi ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorării anuale a Patimilor şi a Învierii Domnului. Totodată, ne aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitor înainte de începerea activităţii sale mesianice, de unde i s-a dat şi denumirea de Patruzecime. În primele trei secole, durata şi felul postirii nu erau uniforme peste tot. Începând de la sfârşitul secolului al III-lea, Postul cel Mare a fost împărţit în două, cu denumiri diferite: Postul Patruzecimii (postul prepascal), care ţinea până la Duminica Floriilor, avînd o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o săptămână, adică din Duminca Floriilor până în cea a Învierii, fiind şi cel mai aspru. Uniformizarea datei Paştelui a fost hotărâtă la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică a postului de şapte săptămâni. Mântuitorul a recomandat postul ca pe un mijloc de luptă împotriva ispitelor, stăruind că nu trebuie practicat numai cu forme extreme, după obiceiul iudeilor, ci cu bunăvoie şi cu conştiinţa că, postind, săvârşeşti o faptă plăcută lui Dumnezeu. Respectarea postului este o datorie a oricărui bun credincios. Dezlegările la anumite alimente din timpul postului sunt date credincioşilor de către preotul duhovnic,