Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă din Bucureşti deţine singurul simulator din România pe care studenţii pot învăţa să piloteze avioane de linie.

Paul şi Sorin sunt pregătiţi să decoleze. Cu ochii aţintiţi pe cadranele în formă de busole şi pe luminiţele indicatoare, Paul, comandantul „aeronavei ATR 72“, îşi plimbă concentrat degetele de pe un buton pe altul, fără urmă de bănuială că ar greşi vreo comandă. „Am verificat. Până la Istanbul, doar o ploaie uşoară o să ne deranjeze“, îl anunţă Sorin, copilotul, aşezat pe scaunul din dreapta lui. Motoarele încep să producă un vâjâit înăbuşit. Iată-i, cei doi piloţi au pista în faţă, cu mâinile împing de manete şi nu trec decât câteva secunde pentru ca ei să ajungă sus, în aer.

De fapt, Paul Chira şi Sorin Turi-Damian se află pe Strada Graţioasă din Sectorul 1, în clădirea de curs a Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă (SSAvC) din Bucureşti, şi iau lecţii de zbor într-o cutie mare, albă şi fără ferestre, ridicată pe o platformă care pare destul de bine fixată pe podea. Aşa începe o oră de practică la facultatea de aviaţie. La cârma unui simulator de zbor pentru aeronave – cel mai performant din ţară –, o copie exactă a unei cabine de avion, cei doi studenţi învaţă meseria de pilot.

Simulatorul Ascent FTPT II al Şcolii Superioare de Aviaţie, replică a aparatelor de zbor ATR 72 şi Boeing 737 NG, are avantajul că îi pregăteşte pe studenţi pentru a pilota avioane de capacitate mare. După trei ani de pregătire şi cursuri pe un astfel de simulator, studentul licenţiat va putea pilota nu doar un avion mic, ci şi unul de linie. Simulatorul este dotat cu un sistem FMS (n.r. – Flight Management System), esenţial pentru antrenamentul MCC (n.r. – Multi Crew Cooperation) în care cei doi piloţi de aeronavă – comandantul şi copilotul – învaţă cum să se coordoneze în timpul unui zbor. Iar pentru a obţine licenţa de pilot