Există la Brăila un număr de cercetători literari şi istorici care, prin acţiuni convergente, menţin vie memoria culturală a ora- şului (fost) cu salcâmi.

Scotocesc arhive, adună şi publică documente, texte memorialistice, scriu ei înşişi studii, evocări, eseuri despre lumea şi spiritul Brăilei, despre oamenii mari proveniţi din acel spaţiu. Să dau şi câteva nume de istorici literari şi cercetători brăileni, activi acolo în prezent: Ionel Cândea şi Zamfir Bălan, ei conducând şi muzeul oraşului, profesorul Toader Buculei, autor al unui impunător dicţionar al personalităţilor brăilene şi al monografiei Liceului „Bălcescu”, profesoara Maria Cogălniceanu, autoarea, în 2006, a unei culegeri de documente privitoare la Panait Istrati.

Autorul Chirei Chiralina era de aşteptat să ocupe atenţia cercetătorilor brăileni şi constatăm cu satisfacţie că faptul se întâmplă nu doar din raţiuni sentimentale. Vor fi fost, în punctul de pornire, şi acestea,dar ce ni se înfăţişează acum are aspect laborios şi interesează întâi de toate prin conţinut, prin ce ni se spune.

Lucrarea Mariei Cogălniceanu (Istrati după Istrati, apărută la Editura clujeană „Limes”) înserează, în versiune română şi franceză, comentarii noi despre Istrati ale unor autori români şi străini, interesante fiind îndeosebi textele din publicaţii franceze, ele confirmând că scriitorul româno-francez nu este o figură deacum uitată. De altfel, în anii ‘70, apăruse la Gallimard ediţia de Opere istratiene în trei volume. Prefaţată de Joseph Kessel, nu a trecut chiar neobservată.

După ce în 1993 Zamfir Bălan publicase o selecţie din corespondenţa lui Panait Istrati (scrisori existente în fondul casei memoriale din Brăila), iniţiază în 1996 o acţiune editorială de anvergură prin publicarea la Editura „Istros” a cărţiidocument în două volume Panait Istrati - omul care nu aderă la nimic. Sunt