dacă aş scrie şi eu cum se face astăzi despre întâlniri cu amici

ar reînvia o mulţime de morţi de altădată şi ar trebui să-i car în spinare

pentru că poate ei au şi uitat să meargă ar trebui să-i învăţ eu

ca pe nişte copii de un an

şi ce circ ar ieşi dacă ar trebui să transcriu tot ce ne spuneam

noi atunci de mult poate cu mai puţine pula mea şi dă-i în pizda mă-sii

dar în esenţă cam la fel

doamne şi ce demodaţi am fi vorbind de rău despre regim

şi despre conducător aşa fără curaj între noi în gura mare

şi parcă-l văd pe unul (nu vă speriaţi el mai trăieşte o fi pe undeva)

întorcându-se către vecinul nostru de la o altă masă aplecat să audă mai bine

alo domnu’ vedeţi că o să ne cădeţi în pahar şi e păcat e încă plin

mai bine bea-l repede şi ţine-l aşa ca să cadă acolo şi să audă clar

pentru că raportul oricum n-o să-l mai poată face

din paharul de la masa vecină nu se iese atât de uşor

şi încă altele şi mai de demult amintiri cu paul şi mazilescu

şi robescu şi drăgănoiu şi poate chiar şi turcea

ia nişte ăia care au fost şi ei tineri şi s-au întristat că nu sunt liberi

au protestat în genunchi şi eu cu ei să nu credeţi că mă sustrag

criticii celor care vin din afară şi nici celor de după

asta e mergeam deseori la cârciumă

a mergeaţi la casa scriitorilor la doamna candrea îmbuibaţilor

azi multă lume are mentalitatea lui stan palanca dacă nu mă înşală memoria

numai că nu mai e vorba de capşa ci de calea victoriei 115

locaş cu o tristă celebritate dar unde s-a desfăşurat tinereţea multora dintre cei

care şi însemnau ceva acum câteva zeci de ani

dar nu

prefer să renunţ

ştergeţi voi cum ştiţi mai bine rândurile de mai sus

şi