oastea lui ygor

deasupra carului dezaripat

fâlfâie asfodelul. tot timpul.

şi peste tot au liberă trecere de la „criza economică”.

sunt locuri pe care le îndrăgesc la prima vedere.

într-un pandemic, gripa aviară ţopăie

ca gil dobrică. iar ăia

tăiau „moţul” noului cimitir.

mai departe.

unul se da dresor de râşi şi de plânşi.

altul, chirurg. schimba sexul găinii sau al cocoşului. la cerere.

(numai la instrumentul de cântat, mai avea de lucrat).

dar şi locuri care le tăiau pofta de călătorie.

unul dintre ele e acesta.

le iese în cale cineva:

„ati auzit de nea pericol public ?”

„cine mai e şi p... ăsta ?”

„o s-auziţi !”

regula numărul unu: nu-l treziţi.

regula numărul doi nu există.

îşi va face de cap

are un singur neuron.

dacă oastea lui ygor e pe drum

e şi bob dylan cu

arca lor. cu greyhound-ul.

în cele din urmă visau că sunt aproape.

că red montana e în comă (de la televizor).

căutau un şerpaş nepalez

dar nu era de găsit.

patru

primul

îţi fac un cockteil molotov

înainte să plec, i-a şoptit ea suav

într-o dimineaţă.

şi a ieşit pe usă.

floarea deschizîndu-şi petalele în

stomac

l-a salvat. dar de-atunci

cu mâna tocită de scris şi

buzele roase de cuvinte

spăla chiuvete şi podele în ospicii.

al doilea

s-a certat cu nevastă-sa când

s-au dus să amaneteze pianul. ăia

de la amanet nu văzuseră în viaţa lor

un pian. şi pianul n-avea loc

pe uşă. ploua. telenovela se putea

numi cu pianul în ploaie.sau

cu pianul pe stradă.

ea: vara asta n-am mers la ibiza

(răspuns): dar ce,

par