Frunzăverde a dat semnalul. De când a plecat el, n-a mai fost liniște în PDL. Și nici țara nu s-a simțit prea bine. S-a-ntors loja cu fundu-n sus. Au curs belelele. O moțiune de cenzură picată din senin a aruncat partidul în opoziție. Frageda stea MRU a fost doborâtă în plină ascensiune, exact când îi era firmamentul mai dulce.
A urmat A 7-a Mineriadă, cu suspendarea lui Băsescu și ologirea statului de drept. S-a dat Europa de ceasul morții să depaneze România și s-o pună înapoi pe șine. Nici acum n-a terminat: tot în service ne ține. Estimp, pe urmele lui Frunzăverde, exodul continuă. Nu se mai oprește scurgerea. Ca igrasia pe perete, așa se prelinge, implacabil, PDL către PNL. Se dizolvă văzând cu ochii.
Cum toate apele țării se varsă în Dunăre, la fel, toate curentele politice se aruncă astăzi în USL cu măreția unui poem de Geo Bogza. Ce se va întâmpla însă când albiile politice vor seca, iar USL se va face cât cimpoiul? Ne-o explică însuși Crin Antonescu vara trecută, cu o lună înainte de a lansa lovitura de stat: „Când oameni fără onoare, când hoți și mincinoși ca Băsescu și PD-ul nu vor mai fi în politică, atunci ne vom despărți, liberalii, pesediștii, eu și Victor Ponta!”
De atunci, nimic nu s-a schimbat. Planul merge înainte: marea aglutinare, urmată de divizare prin sciziparitate. „Cred că e foarte posibil şi normal ca în 2016, când Crin Antonescu va fi preşedintele României, să avem într-adevăr un sistem bipolar, cu un mare partid de centru-stânga şi un mare partid de centru-dreapta. (...) Dacă în 2016, cu Crin preşedinte, se va lupta PSD cu PNL, e foarte bine şi o să-mi doresc să câştige PSD, dar nu cred că va fi ceva rău dacă va câştiga PNL”, declara acum câteva zile Victor Ponta, trasând linia de urmat pentru protozoarul buhăit. Așadar, când nu vom mai avea adversari, ne vom face că ne batem noi între noi, mimând democrația! Nimic nou sub
