Repere biografice. Unul dintre cei mai tineri preşedinţi americani aleşi şi primul de religie romano-catolică, Jack Kennedy s-a născut într-o bogată şi influentă familie de origine irlandeză. Cel de-al doilea fiu al clanului Kennedy, a fost un copil bolnăvicios, cu o sănătate mereu afectată de diverse afecţiuni grave (de două ori i s-a dat ultima împărtăşanie) şi care au fost ascunse publicului (Davis Owen, 2009, Bolnavi la putere, Corint, p. 170), în schimb dovedind la maturitate o excelenţă din punct de vedere al inteligenţei şi farmecului personal. În 1943 a plecat pe frontul Pacificului, cu gradul de locotenent, comandant al vedetei torpiloare PT 109. Incidentul când vedeta sa a fost scufundată de un distrugător japonez în arhipeleagul insulelor Solomon, iar Jack a salvat viaţa unor camarazi, l-a transformat, graţie relaţiilor în presa din Boston ale tatălui, pe viitorul preşedinte în erou de război (Moisy, 2003, John F. Kennedy, Paris Librio p. 28).

Prietenia lui Joseph Kennedy - tatăl cu Henry Luce, patronul revistelor Time şi Life, explică prezenţa frecventă începând din 1953 a cuplului Jackie şi Jack Kennedy pe coperta acestor publicaţii foarte populare în cursul anilor 50 (Moisy, 2003, p. 49). De altfel, farmecul soţiei a fost intens exploatat ulterior de preşedintele Kennedy pentru consolidarea imaginii administraţiei sale: el a făcut deliciul presei internaţionale la sosirea sa în vizită oficială la Paris din 1961 afirmând că ”Eu sunt domnul care o însoţeşte pe doamna Jacqueline Kennedy în vizita sa la Paris”.

În campania prezidenţială din 1960, relaxatul şi fermecătorul Kennedy a câştigat la limită, datorită faptului că telespectatorii confruntării sale în direct cu crispatul şi transpiratul Richard Nixon, (vicepreşedintele mult respectatului Dwight Eisenhower), au fost mai numeroşi decât radioascultătorii (Moisy, 2003, p. 58). În plus,