Alina, în vârstă de patru ani, privea cu ochi luminoşi dincolo de capătul biberonului la femeia americană care intenţiona să o adopteze dintr-o maternitate din România.

Aşa începe materialul amplu din revista „Time“, în care se vorbeşte despre suferinţa americanilor care nu au mai putut adopta din România, odată cu intrarea în vigoare a interdicţiei referitoare la adopţiile copiilor români de către străini. Materialul prezintă situaţia ca pe o lecţie, lecţie pe care ruşii - care au interzis recent adopţiile de către americani - ar trebui să o înveţe.

Odată ce Mary, cea care voia să o adopte pe Alina, a finalizat actele de adopţie, semnătura premierului român era singurul lucru care stătea între plasamentul Alinei într-un cămin stabil şi copilăria sa din România, fără o familie. Nu s-a întâmplat niciodată.

În 2001, România a impus restricţii adopţiilor internaţionale şi a interzis practica patru ani mai târziu. Alina, acum în vârstă de 16 ani, este unul dintre copiii care au rămas fără posibilitatea de avea o familie.

O lecţie pentru Rusia

O soartă similară îi aşteaptă acum pe sute de orfani din Rusia, se arată în articol, ţară care a interzis adopţiile copiilor de către părinţi americani pe 1 ianuarie. În aproximativ 1.000 de cazuri, procedurile au fost finalizate, iar americanii i-au întâlnit pe posibilii lor copii de trei ori.

Decizia Rusiei de a interzice adopţiile de către părinţi americani este văzută ca un răspuns politic la Actul Magnitski, o lege menită să oprească încălcarea drepturilor omului în Rusia.

Cu toate acestea, subiectul adopţiilor este unul dificil de acum mulţi ani.

În 2010, o femeie americană l-a trimis pe fiul ei adoptiv, în vârstă de şapte ani, înapoi în Rusia, cu o scrisoare în care l-a caracterizat drept psihopat. În februarie, un băieţel rus în vârstă de trei ani a murit la două luni după ce