Cezar C. Viziniuck. Cam emfatice poemele dvs. Au un aer adolescentin, ceea ce, avînd în vedere că aţi trecut de 30 de ani, nu vă aduce o notă prea bună. Feriţi-vă de banalităţi pe care doar dvs. le vedeţi originale. cuvintele sunt aidoma lupilor/ muşcă din mine/ mă sfâşâie/ carnea mea atârnă/ zdrenţuită de ele/ oasele mele albe/ au urmele colţilor/ de cuvinte criminale// mi-e frică de cuvintele lup/ ce urlă în creştetul meu/ îmi devorează creerul (sic!)/ îmi ies prin ochi şi gură/ îmbrăcate în sângele meu// nu mai pot/ nu mai rezist/ baricada mea cedează/ puţin câte puţin/ sunt înconjurat de/ nebunia cuvintelor nebune/ am rămas singur/ nu mai este niciun verb/ care să mă apere/…/ prin porii pielii/ se revarsă puroiul/ muşcăturilor// am rămas singur/ dar nu cedez/ mă apăr cu/ necuvintele. (cuvintele lup). În acest text se vede bine că vă caracterizează o lipsă de măsură: odată ce admitem că lupii sînt cuvintele şi dvs. Scufiţa-Roşie, restul se subînţelege, nu mai e cazul să aglomeraţi vorbe: că ele muşcă ori că oasele poartă semnele colţilor, că ele urlă în „creerul” de sub respectiva scufiţă etc. La asta se adaugă versul tautologic: nebunia cuvintelor nebune. Şi porii pielii e cam pleonastic. Finalul e un rateu de zile mari. Şi dvs. - ca mulţi alţi poeţi care-şi încearcă lira peaici – vă lăsaţi purtat de un mod halucinatoriu de-a percepe cuvintele: ca pe o rostogolire zgomotoasă de cutii de tinichea. În realitate, cel care are dreptate este Arghezi: cuvintele trebuie „potrivite” ca într-un puzzle în care fiecare are locul său şi nimic nu este lăsat la întîmplare, nici chiar vreun aparent delir. Exersaţi!

Cristinel C. Popa. Scrieţi aşa (fără diacritice): Va pot anunta ca am deja o linie in... prima partida jucata cu dvs. Mi s-au publicat poezii in Oglinda literara si Contact international. Si nu putine. O sa-mi apara ceva poeme si in Tribuna e la Cluj. P