Toată suflarea politică sau nu a României a stat marţea aceasta cu ochii şi urechile pregătite pentru discursul din parlament al preşedintelui Traian Băsescu.

A, să nu uit ca menţiune de început. Acum, nu sunt băsistă, nu sunt nici uselistă, sunt cetăţean alegător al României.

Aşa…

Nu a fost o noutate sau un motiv de surprindere mesajul transmis de preşedinte. Poate doar alegerea lui de a se arunca în cuşca leilor sau, mă rog, de a merge singur şi nesilit de nimeni exact în locul unde e concentrată cea mai mare masă de opoziţie la adresa lui. Dar un preşedinte trebuie să rămână preşedin-te şi să îşi asume asta. Ce m-a surprins pe mine neplăcut, ba, pot spune, m-a izbit la fel de neplăcut cum te izbeşte un miros pestilenţial sau gestul unuia pe care îl vezi urinând în plină stradă, a fost reprezentaţia de prost-gust, de-a dreptul proastă, a numitului parlamentar Ghişe. Bine, acum, nu ştiu cine îl mai poate crede întreg la cap pe acest personaj ce pare că s-a transformat în bufonul parlamentului şi singura sa grijă, atunci când nu e pe la vreo emisiune tv, este aceea de a se face sistematic de râs prin parlament, în timp ce se crede luptătorul neamului, apărătorul celor mulţi şi singurul care ne poate scăpa de Băsescu.

De învăţat, te înveţi şi cu răul sau, mai ales cu el. Aşa ne-am învăţat şi noi cu ditirambii şi tricoul lui Ghişe. De data asta am văzut că era la costum, dar agita o coală de hârtie pe care nu ştiu ce scria, dar bănuiesc că tot despre obsesia lui era vorba.Ghişe nu poate să tacă. Niciodată. Motiv pentru care nu este nici filozof şi nici înţelept. Ce contează că, din postura sa de parlamentar mai vechi şi, de-acum, de protestant cu idei puţine şi fixe, a cerut parlamentului o procedură complet ieşită din decor, aşa cum este şi el?

Mă gândesc că, în ziua respectivă, încă nu îl învitase nimeni pe la tv pe post de comic şi a vr