- Cine a muşcat din brânză ? Care eşti ăla? Cine e nemernicul care a muşcat brânza?
Pipidonţii, cu respiraţia tăiată, rotesc ochii îngroziţi şi dau din cap, adică, NU.
Divina bucată triunghiulară de parmezan Grana Padano din Italia, trasă în ţiplă, este muşcată pe muchia îngustă, o muşcătură mică, rotundă, cu dinţişorii desenaţi ca în filmele lui Walt Disney. Parmezan din pachet!
În anii ’50, ’60 o pătură socială destul de numeroasă primea pachete din străinătate. Unii, văduve de consilieri, familii întregi de foşti moşieri ori deţinuţi politici, doamne descurcate cu prieteni sau rude binevoitoare, chiar trăiau din pachete:
- Din ce se ţine madam Velimărişteanu, aşa fără nici o pensie?
- Din pachete.
- Vai ce şemizetă chic, de unde ai luat-o?
- E de la pachet!
Tot ce era frumos, modern, parfumat era din pachet.
Şi noi primeam pachete, tricouri de bumbac mercerizat, fine şi strălucitoare, fuste plisate de tergal, cuburi de supă, mocasini cu talpă moale de crep, panettone de Crăciun…Săpunurile de lux (unele chiar aşa se chemau, LUX) veneau ciuruite cu burghiul şi cutiile de nesscafe cu staniolul sfâşiat ca nu cumva să importăm cine ştie ce chestii periculoase pentru securitatea statului.
În ultimul pachet venise şi bucata aceea de parmezan, aurie şi zgronţuroasă. Deschideam din când în când frigiderul şi ne uitam la ea cu un nemărginit respect, cu gândul pofticios la nenumăratele feluri de paste, gnocchi, agnolotti, tagliatelli verdi sau simple spagete pudrate bogat cu parmezan ras, că înăuntru o să folosim în continuare caşcavalul uscat (tip parmezan) Tilsit sau doar brânză de burlan.
- Cine a muşcat brânza? Tu? Tu? Nimeni nu recunoaşte.
- DA? Bine! Facem o reconstituire! Toată lumea e suspectă, chiar şi eu! Câţi suntem? Adulţi : Tati, Mami, Ioana, Doru, Mario şi cu mine (Cici se mutase prin
