Aroganţa de cursă lungă a lui Radu Mazăre şi situaţia critică a finanţelor ţării au dus, în cele din urmă, la crearea de anticorpi. Primarul constănţean, a cărui influenţă la vârful aparatului central de stat a atins cote alarmante, a încasat în ultima lună trei lovituri interesante.

Unda de şoc va fi resimţită de gruparea baronului de la malul mării pentru o bună perioadă şi nu este exclus ca în viitorul apropiat să mai apară şi altele.

Punctele moi în care interesele lui Mazăre au fost atinse vizează - cum altfel? - banii şi influenţa. Două zone care, bineînţeles, se întretaie şi care au făcut din edilul dobrogean ceea ce este astăzi: un baron de top, într-un partid care-i adună la un loc pe toţi baronii de top din România.

Pentru aristocratul pestriţ de la Constanţa, modul în care au debutat primele luni ale guvernărilor Ponta I şi Ponta II promitea o lungă perioadă de linişte, în care influenţa pe care o exercita deja asupra miniştrilor, parlamentarilor şi chiar asupra premierului să se transforme natural în bani, dar şi să crească.

Este de notorietate înfumurarea cu care, la formarea fiecăruia dintre cele două cabinete, Radu Mazăre dădea declaraţii în presă despre cum i-a transmis el lui Ponta să-i planteze lacheii în guvern sau despre cum va înmuia el, primarul, opoziţia premierului la unele indicaţii care îi fuseseră transmise, printr-o vizită-fulger până la Bucureşti.

Până la începutul acestui an, în fiecare dintre cele două situaţii, Radu Mazăre a dovedit că POATE. Până la un punct, guvernarea USL i-a adus satisfacţii depline: a impus secretari de stat, şi-a trimis o apropiată la un post diplomatic peste Ocean, a smuls promisiuni cu privire la trecerea Portului Constanţa, de la Ministerul Transporturilor, în ograda pe care o conduce.

În fine, şi-a consolidat profilul de lider temut în PSD, trăgându-i de urechi pe unii miniş