Bucureştiul s-a preschimbat ȋn ultimii ani ȋntr-o adevărată junglă. Primul recensământ al câinilor fără stăpân a dezvăluit, conform Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor, o cifră uluitoare: 65.000 (detalii aici).

Foto: Agerpres

Anul trecut au fost muşcaţi de maidanezi nu mai puţin de 16.000 de bucureşteni, dintre care 3.000 erau copii. După 23 de ani noi ȋncă n-am reuşit – sau n-am vrut – să rezolvăm o problemă aparent simplă. Ar fi fost de aşteptat ca ȋn secolul XXI problema maidanezilor să fie rezolvată relativ uşor ȋntr-unul dintre cele mai mari oraşe ale Europei. În ultimii ani numărul maidanezilor a crescut constant; Sorin Oprescu era prea ocupat cu cel mai lung cârnat şi cu cel mai mare tort de frişcă din lume.

Scuza obişnuită a primarului Oprescu este lipsa fondurilor. Nu s-au găsit câteva milioane de euro pentru a rezolva problema maidanezilor, dar s-au cheltuit zeci de milioane de euro ȋn plus doar pentru Pasajul Basarab sau doar pentru National Arena. Unde s-au dus sumele astea exorbitante? V-aş insulta inteligenţa dacă aş scrie răspunsul. Se refac ȋn mod inutil gărduleţele din jurul Dâmboviţei, se schimbă bordurile după modelul Videanu, se visează cu ochii deschişi la autostrăzi aeriene. Numai pentru siguranţa copiilor din Bucureşti nu se mai găsesc fonduri.

M-am săturat şi de veşnica dilemă morală a eutanasierii câinilor. Atâtea animale sunt măcelărite zilnic ȋn abatoare dar noi nu mai dormim noaptea de grija unor câini agresivi – unii chiar criminali – care umblă liberi pe străzi şi ne atacă din simplul motiv că trecem prin teritoriul lor. Sigur că ar fi ideal să se renunţe la eutanasiere şi să se adopte o soluţie paşnică pentru a-i ȋnlătura de pe străzi. Pe de altă parte ȋnsă nu mai ȋmi pasă de văicărelile „iubitorilor” de „animale” şi a ONG-urilor cu nume penibile precum Cuţu-Cuţu sau Vier Pfoten. Dacă ȋi in